Bla bla bla cu b mare...

2010-09-21T01:11:00.001-07:00

2010-05-26T04:47:00.000-07:00

Romanul Venea din timpul diez, de Bogdan Suceava, in turneu

In perioada 25 mai-14 iunie, scriitorul Bogdan Suceava se va afla in tara pentru turneul de lansari a romanului Venea din timpul diez (editia a II-a), aparut la Editura Polirom in colectia „Fiction LTD”.

In acest interval, Bogdan Suceava va fi prezent in opt orase importante, unde vor avea loc lansari de carte si intilniri cu studentii.

Romanul Venea din timpul diez (ed. I, Polirom, 2004; editia a II-a, Polirom, 2010) a fost tradus in maghiara la Noran Kiadó, in bulgara la Paradox Publishing Group si este in curs de publicare in limba engleza la Northwestern University Press.

„Ambitios si exotic, romanul lui Bogdan Suceava cucereste prin verva spectaculara si prin umorul de situatii, prin precizia ironic-estetizanta a stilului, prin volutele abracadabrante ale imaginatiei si prin intelectualitatea reflectiei asupra «smintelilor» misticoide ale societatii romanesti de tranzitie. Venea din timpul diez este una dintre piesele grele ale noului val de prozatori.” (Paul Cernat)

Bogdan Suceava (n. 1969) este associate professor la California State University, Fullerton, SUA. Dintre volumele publicate: Imperiul generalilor tirzii si alte istorii (2002); Bunicul s-a intors la franceza, istorii (2003); Miruna, o poveste (2007); Vincent nemuritorul (2008).

Puteti vedea mai jos programul turneului de lansari Venea din timpul diez:

CLUJ
I. Intilnire cu studentii de la Litere, Universitatea Babes-Bolyai
Discutie despre romanul Venea din timpul diez (Polirom, 2010)
Marti, 25 mai, ora 14.00, Sala Blaga
Participa, alaturi de autor: Peter Demeny, Andrei Simut Moderator: Sanda Cordos

II. Lansare de carte
Marti, 25 mai, ora 18.00, Libraria Book Corner (Str. Iuliu Maniu nr. 43)
Prezinta, alaturi de autor: Sanda Cordos, Mihaela Ursa, Peter Demeny, Andrei Simut

ORADEA
I. Lansare de carte la Libraria Gutenberg
Miercuri, 26 mai, ora 18.00
Prezinta, alaturi de autor: Mircea Pricajan, Andrei Simut, Marius Mihet

II. Intilnire cu studentii de la Facultatea de Litere
Discutie despre romanul Venea din timpul diez (Polirom, 2010)
Joi, 27 mai, ora 11.00, Sala C10, Universitatea din Oradea
Prezinta, alaturi de autor: Ion Simut, Marius Mihet

TIMISOARA
Lansare de carte la Libraria Cartea de nisip (Str. Victor Delamarina nr 1 (colt cu Str. Alba Iulia))
Vineri, 28 mai, ora ora 18.00
Prezinta, alaturi de autor: Elena Crasovan, Gabriela Glavan, Daniel Vighi, Radu Pavel Gheo

IASI
I. Intilnire cu studentii de la Facultatea de Litere
Discutie despre romanul Venea din timpul diez (Polirom, 2010)
Miercuri, 2 iunie, ora 14.00, Sala „Alexandru Dima”, Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iasi
Participa, alaturi de autor: Emanuela Ilie, Loredana Opariuc;
Moderator: Bogdan Cretu

II. Lansare de carte
Miercuri, 2 iunie, ora 18.00, Libraria-cafenea Avant-Garde
Prezinta, alaturi de autor: Liviu Antonesei, Antonio Patras, Serban Axinte

SIGHISOARA
Lansare de carte
Luni, 7 iunie, ora 15.30, la Biblioteca Municipala „Zaharia Boiu”
Prezinta, alaturi de autor: Dumitru Buda

TIRGU-MURES
Lansare de carte la Teatru 74.ro Marti, 8 iunie, ora 18.00
Prezinta, alaturi de autor: Dumitru Buda

BUCURESTI
Lansare de carte la Bookfest (standul editurii, Pavilionul 15, complexul ROMEXPO)
Simbata, 12 iunie, ora 14.00
Prezinta: Alistair Ian Blyth, Ovidiu Simonca, Paul Cernat, Radu Voinescu, Lucian Dan Teodorovici

PITESTI
Lansare de carte
Luni, 14 iunie, ora 19.00, la Libraria mea (Strada Crinului, nr. 51)
Prezinta, alaturi de autor: Denisa Popescu, Jean Dumitrascu, Nicolae Oprea
Moderator: Alexandru Stirbu

2010-05-17T01:20:00.001-07:00

LANSARE DE CARTE

Miercuri, 19 mai, ora 17, la Librăria „Gutenberg” (Str. Episcop Mihai Pavel nr. 4) revista „Familia” în colaborare cu A.G.R.U. organizează lansarea cărţii „Demonul confesiunii” de Sergiu Radu Ruba. Autorul şi-a pierdut la vârsta de 11 ani total vederea dar a devenit un nume deja impus în literele româneşti, ca poet, traducător, prozator, publicist, actualmente preşedinte al Asociaţiei Nevăzătorilor din România.

Din toate punctele de vedere, romanul lui Sergiu Radu Ruba se arată a fi unul dintre cele mai puternice din ultimii ani, o carte despre iubire şi revoluţia din decembrie scrisă cu umor, ironie şi realism. Autorul va dialoga cu cei prezenţi şi va oferi dedicaţii. Sunt aşteptaţi toţi cei care îndrăgesc literatura de valoare.

2010-05-12T05:38:00.001-07:00

Inghetata de zmeura (Monti)

Ingrediente:
300 gr. zmeura
3 Linguri suc portocale
100 gr. fructoza (zahar pudra pt. reteta obisnuita)
200 ml. smantana dulce lichida degresata ( cu 30 % grasime pt. reteta obisnuita)

Zmeura zdrobita la pasator si apoi strecurata se amesteca cu sucul de portocala si fructoza.
Smantana se bate (fiind cu 15 % grasime nu se face frisca) si se amesteca cu piureul de zmeura.
Se pune in vas de plastic si se da la congelator. Se scoate dupa 1 ora si se amesteca bine, ca sa nu se formeze cristale de gheata. Repetam de cca 4-5 ori.

Gata!

2010-05-12T05:36:00.001-07:00

Michel Montignac este marele inventator al dietei Montignac si tot el ne sugereaza cateva retete de mancare si desert delicioase ce au indicele glicemic mic. E-slabire.ro a ales inghetata de capsuni!

In cartea lui Montignac "Mananc, slabesc si ma mentin" gasim celebra dieta Montignac si regulile ei dar de asemenea si cateva idei de retete pentru a putea urma dieta Montignac. Fiecare reteta Montignac o puteti gati corect numai daca ati inteles principiile de baza din dieta Montignac.

Reteta aleasa de e-slabire.ro pentru dieta Montignac este : Inghetata de capsuni!

Inghetata de capsuni din dieta Montignac este pentru 8 pana la 10 persoane.

Ingredientele de care aveti nevoie pentru inghetata de capsuni- reteta Montignac sunt:

•500 g de capsuni
•100 g de branza de vaci de 0% bine scursa
•5 albusuri
•2 linguri de suc de lamaie
•5/6 lingurite de indulcitor praf( sau 3 linguri de fructoza)
Modul de preparare al retetei de inghetata de capsuni pentru dieta Montignac:

Pasati capsunile cu mixerul sau transformati-le in piure cu un tel. Bateti albusurile pana se transforma intr-o spuma.

Amestecati piureul de capsuni, albusurile batute spuma, branza de vaci si indulcitorul praf, pana ce obtineti o masa omogena.

Adaugati sucul de lamaie si turnati amestecul intr-o forma unsa inainte cu ulei.

Puneti totul la congelator timp de circa 6 sau 7 ore. Scoateti inghetata de capsuni cu jumatate de ora inainte de a o servi. Pentru a scoate inghetata de capsuni din forma, treceti forma pe sub apa calduta.

2010-05-12T04:23:00.001-07:00

Va propunem in continuare citeva idei de a prepara unele dintre delicioasele fructe exotice.

Briose cu ananas
Ingrediente: unt (nu margarina); 1/3 ceasca de smintina sau iaurt gras; 24 – 30 felii de sunca uscata; 12 oua; marar; 12 rondele de ananas.
Ungeti cu unt 12 forme de briose si asezati in fiecare cite doua felii si jumatate de sunca. Adaugati deasupra cite o lingura de iaurt sau smintina apoi spargeti cite un ou, peste care presarati marar. Se da la cuptor pentru 10 – 15 minute. Intre timp incalziti rondelele de ananas in cuptorul cu microunde, iar dupa ce s-au copt briosele le asezati peste rondele. Puteti folosi, de asemenea, si sos de chilli in loc de iaurt sau smintina.

Pui cu avocado
Ingrediente: o jumatate de ceasca de unt; o ceapa taiata fin; ghimbir proaspat, curatat si ras; un avocado mare curatat, facut pireu; un piept de pui; o lingura de piper negru; o jumatate de ceasca de smintina.
Topiti untul intr-o tigaie si prajiti ceapa si ghimbirul aproximativ doua minute. Adaugati fructul de avocado si pieptul de pui. Amestecati avind grija sa nu se formeze cocoloase. Fierbeti amestecul pentru 10 – 15 minute. Adaugati sare, piper si smintina. Amestecati si raciti cel putin o ora. Se serveste in vase racite in prealabil.

Pizza cu fructe
Ingrediente: un pachet de aluat de prajituri; un pachet de crema de brinza; 1/3 ceasca de zahar; o jumatate de lingurita de esenta de vanilie (sau alta esenta); coacaze, banane, mandarine, kiwi, struguri si alte fructe; o jumatate de ceasca de compot; o lingura de apa.
Intideti intr-o tava si coaceti aluatul pentru 12 minute. Amestecati brinza cu zaharul si esenta, si intindeti-o peste aluat; aranjati apoi fructele dupa dorinta. Faceti o glazura din compot si apa, puneti-o peste fructe si da-ti la rece pina in momentul servirii.
Pofta buna!

Marilena Popescu

Alte articole

Salata nutritiva
Reteta ciuperci gratinate
Retete simple
Reteta vinete umplute
Cocteiluri energetice

2010-05-12T03:56:00.001-07:00

Retete savuroase cu fructe si legume de sezon

Toamna este anotimpul camarilor pline cu borcanele de gem si rafinate dulceturi, vremea gutuilor parfumate si a strugurilor zemosi, anotimpul in care aerul devine inmiresmat de aroma delicioasa a placintelor aburinde si a zacuscai dulceag-picante. Bucataria devine un tarâm magic unde se fauresc cele mai alese bucate. In septembrie, spor la gatit cu... Jamie!

Nu-i asa ca aveti pofta sa mâncati ceva gustos, deosebit? Poate un risotto cu crema de sparanghel si lamâie, o friptura de rata la cuptor cu garnitura de prune caramelizate si anason ori delicioase pere coapte cu topping de alune? Ei, ce ziceti? In aceasta editie a revistei am ales sa va prezint câteva retete delicioase marca Jamie Olivier. James Trevor Olivier este un bucatar-sef din Anglia, recunoscut pe plan mondial pentru dibacia, talentul si maiestria cu care prepara bucate absolut geniale. Programele sale televizate dar si cartile pe care le-a scris au devenit sursa de inspiratie pentru milioane de gospodine din intreaga lume, care au invatat de la Jamie arta gatitului sanatos, natural si delicios. Asadar, sa trecem la treaba!

Starter sau aperitiv

Bruschete cu vinete si menta
Insfaca o tigaie grill si pune-o pe aragaz la incins. Intre timp, feliaza doua vinete dolofane in rondele de maximum 1,5 cm. Pune feliutele de vânata la prajit si lasa-le sa se bronzeze uniform pe ambele parti, pâna ce capata culoarea delicioasa a caramelului.
Separat, picura intr-un bol 8 linguri cu ulei de masline si 3 lingurite de otet balsamic, peste care presara patrunjel si menta atent maruntite. Innobileaza toppingul cu atingerea spicy a usturoiului proaspat, dupa care condimenteaza amestecul cu sare si piper.
Peste bruschetele calde, aromate, asaza delicat doua straturi de vinete. Lasa apoi sosul sa mângâie delicat legumele si pâinea prajita. Pur si simplu, gustos!

Main Course – Felul de baza

Rata la cuptor cu garnitura de prune si anason

Pentru Jamie, garnitura nu este doar un simplu „accesoriu” al fripturii, ci un fel de mâncare consistent, ce vine in completarea tipului de carne lânga care este pregatit, totul pentru a contura tabloul culinar perfect.
Dupa cum ati observat, nici la reteta precedenta nu am prezentat cantitatile, si asta nu din neglijenta mea, ci pentru ca Jamie promoveaza stimularea imaginatiei celui care gateste si lasa la latitudinea acestuia cantitatile pe care vrea sa le foloseasca, dupa propriul sau gust.
Astfel, pentru a gati acest main course, trebuie sa incepi cu prepararea unei marinate. Intr-o punga etans, plaseaza carnea de rata taiata cubulete, stropeste-o din abundenta cu sos de soia si ulei de masline, dupa care adauga inmiresmatele flori de anason, un baton de scortisoara, un praf de piper, o „ciupitura” de chilli si putina zeama de lime, dupa care lasa aceasta comoara aromata sa se odihneasca la frigider timp de doua ore.
Dupa ce timpul s-a scurs, intr-o oala cu margini inalte, construieste un pat din bucatele de prune proaspete, tavalite prin zahar brun. Varsa continutul marinatei peste prune, dupa care, cu ajutorul degetelor, asaza cubuletele de rata la suprafata.
Pune compozitia la cuptorul pe care in prealabil l-ai incalzit la 170°C si lasa totul sa se rumeneasca timp de doua ore. Serveste delicatesa cu pâine prajita cu busuioc, alaturi de un pahar cu vin vechi.

Dublu D – Desert Delicios

Pere coapte cu vin, vanilie si crema de alune

Suna excelent desertul, nu? Sa incepem atunci! Incalzeste cuptorul pâna la 220 grade, iar intr-o oala adânca plaseaza cele patru pere decojite, 125 g de vin alb, zahar brun, semintele din doua batoane de vanilie si sucul parfumat de la o portocala. Pune oala pe foc si tine mixtura aici pâna la punctul de fierbere. Din când in când, mângâie perele cu delicatul sos in care se scalda. Zaharul brun le va da o stralucire aparte, imbracându-le intr-un strat subtire de caramel. Dupa ce finalizezi aceasta etapa, actiunea se muta in cuptorul preincalzit. Lasa perele sa se rumeneasca tip de 20, 25 de minute, suficient incât sa devina moi si zemoase, insa nu atât de mult incât sa isi piarda forma. Odata timpul scurs, scoate-le din cuptor si acorda-le ragazul sa se raceasca.
Prajeste alunele de padure pana când devin aurii si crocante, dupa care, cu ajutorul unui blender, piseaza-le marunt. Amesteca praful delicios cu doua linguri de crema mascarpone, picura putin suc de portocale si incorporeaza.
Pe o farfurie plata, aseaza armonios o para coapta, crema de alune si o lingura din sosul aromat de vin si vanilie. Yummy!

Diana Sorescu

2010-05-12T03:53:00.002-07:00

Bucataria arabeasca
Savoare si deliciu cu iz oriental

Pereti impodobiti cu unduitoare litere arabesti, canapele moi si perne rubinii umplute cu puf, candelabre stralucitoare si un dulce parfum de pepene rosu ce vine dinspre narghilelele fumegande. In surdina, ritmuri incantatoare ...

de muzica orientala.

Nu, nu va scriu amintiri din Egipt sau Liban, ci va povestesc o dupa-amiaza de vis petrecuta in casa prietenei mele din Siria. Cand vine vorba de arabi, totul este grandios. Chiar si mancarea!

In lumea araba, mesele sunt impartite in trei categorii: Al-Futur/tarwiqa, Al-Ghada’ si Al-Asha’. Micul dejun este, de obicei, mai light si se compune din Lubnan, un iaurt foarte gros, ce se serveste alaturi de masline proaspete, menta uscata si o lipie calda. Pranzul este considerat masa principala a zilei, deci este cel mai consistent. Se compune din mancaruri cu carne de oaie, pui, vita sau peste, orez, linte, burgul (orez uscat si faramat), legume, salate. La finalul zilei se serveste cina, formata din bucate delicioase precum falafel, branzeturi, pasta de susan, masline, oua. Daca am reusit sa va captez atentia si sa va fac pofta cu preparatele din bucataria arabeasca, va invit la o scurta lectie de gatit. Retetele sunt usor de preparat, foarte sanatoase si extrem de gustoase!

Baba Ghanouge
Ingrediente:
2 vinete de marime mijlocie
2 linguri tahini (pasta de susan)
1 sau 2 catei de usturoi
O rosie taiata cubulete pentru ornament
1 frunzulita de busuioc sau de patrunjel, tot pentru aspect
Ulei de masline

Vinetele se pun la rumenit pe o plita incinsa, dupa care se toaca exact ca la traditionala noastra salata. Piureul rezultat se inglobeaza cu usturoiul pisat si cu tahini, pasta de susan pe care o gasiti fie la magazinele de specialitate, fie la hypermarket la raioanele destinate produselor internationale. Toata mixtura trebuie asezata intr-un bol, iar apoi rasfatata cu ulei de masline extravirgin. Deasupra, pentru aspect, se presara cubuletele de rosie si busuiocul, dupa care bolul intra la frigider timp de o ora, pentru odihna.

Salata Tabbouleh
Ingrediente:
O legatura mare de patrunjel
250 g rosii
Suc de lamaie si ulei de masline
1/4 cana de burgul
2 cepe mijlocii
Sare si piper

Inainte de toate, burgulul, adica graul special pe care il puteti achizitiona de la hypermarket, trebuie lasat la scaldat timp de 30-45 de minute in apa rece, pana cand se inmoaie foarte bine. Intre timp, patrunjelul, rosiile si cepele trebuie tocate marunt, marunt. La final, intr-o simfonie a texturilor si gusturilor, toate aceste ingrediente trebuie amestecate intr-un bol. Zeama de lamaie, uleiul de masline, sarea si piperul sunt touch-ul final pentru aceasta salata deosebita.

Supa de linte rosie
Ingrediente:
350 g linte rosie
O ceapa potrivita
2 catei de usturoi
Un morcov
1 litru si ½ lde supa
O lingurita de kurkuma si coriandru
Lamaie
Ulei de masline
Sare si piper

Boabele de linte trebuie spalate cu atentie si puse la scurs. Apoi, in uleiul de masline incins se calesc cubuletele de ceapa si usturoiul tocat pana devin aurii. Se adauga condimentele si lintea, dupa care se toarna supa. Toata pleiada de ingrediente se lasa la fiert cam 40 de minute. Supa crema rezultata se serveste cu zeama proaspata de lamaie si ceapa verde. E delicios!

Hummus
Ingrediente:
500 g naut
O lamaie
4 catei de usturoi
Praf de boia dulce
3 linguri de pasta de susan
Ulei de masline
Sare si piper

Pregatirea acestui preparat incepe cu lasatul nautului la inmuiat pana a doua zi dimineata, cand trebuie fiert bine in apa cu sare. Dupa care se curata de coji si se mixeaza bine cu ajutorul robotului de bucatarie. Se innobileaza cu usturoi pisat, tahini, praful de boia si cateva linguri de ulei de masline. De mentionat ca hummusul este un starter ce se serveste cu lipie sau cu chipsuri de paine.

Diana Sorescu

2010-05-12T03:53:00.001-07:00

Salatele light
Primavara in farfuria ta!

In momentul asta spun Stop! gogonelelor, castravetilor murati si salatei de varza acra! Imi e pofta de ceva fresh, vreau diversitate, arome noi, combinatii inedite. Acum, la inceput de primavara, trec la meniul light, asa ca va propun si voua, cititori si cititoare ale revistei noastre, cateva retete interesante de salate! Pofta buna!

Sa lasam in urma platourile cu fripturi aburinde si cartofii la tava, iar piftia si pomana porcului sa devina istorie. E vremea unei schimbari in meniu! Trecem la ceva mai usor, care sa ne ispiteasca cu un gust deosebit, dar care sa nu dea peste cap acul cantarului. La pranz sau la cina, alege sa mananci o salata. E mai sanatos, mai light, mai chic!

Salata cu branza blue si pere
Ingrediente:
3 lingurite cu sos de rosii dulce
1/2 lingurita cu zahar brun
1 lingurita cu otet balsamic
2 linguri cu ulei de masline
1 salata verde, maruntita
1 patratel de branza blue, cu mucegai
1 para curatata de coaja
8 nuci de padure crude
1/2 ceapa rosie
Sare, piper

Intr-un bol, mixeaza sosul de rosii, zaharul, otetul balsamic, piperul si sarea, iar treptat, adauga uleiul de masline. Salata franjurata, cubuletele de branza si pere, alunele sfaramate si ceapa de apa taiata rondele trebuie rasfatate cu dressingul din bol. Mie una imi e pofta deja!

Salata cu spanac proaspat si piept de pui
Ingrediente:
2 legaturi de spanac proaspat
Jumatate de piept de pui fiert
2 lingurite cu seminte de susan
1 lingurita cu mac
2 linguri cu ulei de masline
1 lingurita cu otet balsamic
Praf de boia dulce
1/2 lingurita cu zahar brun
1 lingura cu ceapa maruntita
3 migdale
Sare, piper

Amesteca cu grija susanul, macul, zaharul, otetul, uleiul, praful de boia dulce, sarea si piperul intr-un castron. Intr-un alt bol, pune spanacul taiat mare, migdalele sfaramate si ceapa, adauga dressingul si lasa totul 15 minute la frigider, dupa care adauga feliute fierbinti de piept de pui. Savureaza!

Salata cu parmezan, pui si crutoane
Ingrediente:
O salata iceberg
Jumatate de piept de pui crocant
1 lingura cu smantana
1 lingura cu iaurt
Fasii de parmezan
Crutoane
Busuioc
Sare, piper

Trebuie sa pregatesti pieptul de pui la cuptor, sa fie rumenit bine. Poti sa il rasfeti cu mirodeniile tale preferate. De asemenea, crutoanele sunt excelente daca sunt pregatite in casa (ai nevoie doar de paine si un strop de ulei de masline). Dupa care amesteca intr-un bol salata franjurata, pieptul de pui, parmezanul, crutoanele, smantana si iaurtul. La final, sare, piper si putin busuioc. Simplu, gustos, light!

Salata cu ton, avocado si porumb dulce
Ingrediente:
150 g ton
O salata verde, proaspata
1 ardei gras rosu
150 g porumb dulce
1 avocado, fara coaja
2 linguri cu dressing Caesar, din comert
1 lingurita cu miere
1 lingurita cu otet balsamic

Toate ingredientele se maruntesc atent si se amesteca intr-un bol. Deasupra se
toarna mixtura de sos Caesar, otet balsamic si miere. Un deliciu!

Salata de cruditati cu sos de iaurt
Ingrediente:
300 g buchetele de conopida
250 g buchetele de broccoli
100 g de varza rosie
3 castraveti proaspeti
1 morcov mare
1 felie de telina
1 portie de dressing de iaurt, smantana, ceapa verde si marar
Sare, piper

Toate aceste legume trebuie taiate cubulete sau fasii, depinde de textura si amestecate cu dressingul fresh de iaurt. Sarea si piperul se pun dupa gust, iar salata merge servita atat la pranz, cat si la cina. Bun, bun, bun!

Diana Sorescu

2010-05-12T03:50:00.001-07:00

Dieta usoara pentru anotimpul cald

In timpul anului, organismul nostru trece prin diverse schimbari, adaptarea la conditiile de mediu solicitandu-i acestuia nevoi specifice. Daca iarna avem mai multa nevoie de energie pentru a mentine temperatura corpului in conditii de frig, vara organismul face eforturi sa isi scada temperatura, in principal prin eliminare de apa, cu pierderea unor cantitati importante de saruri minerale.

In plus, vara simtim mai intens nevoia de a desfasura activitati in aer liber si de a profita de soare. Astfel, creste riscul deshidratarii, pot aparea variatii in tensiunea arteriala si insolatii.

Ideal este ca pregatirea pentru vara a organismului sa treaca printr-o perioada de detoxifiere, care se face de obicei primavara, in scopul refacerii si reinnoirii celulare, a cresterii imunitatii si energiei organismului. De obicei, postul religios cu ocazia Pastelui ne ofera aceasta oportunitate.

Atentie la alimentele grase!
Alimentatia sanatoasa, echilibrata este conditionata de prezenta, in meniul zilnic de vara, a tuturor grupelor de alimente. Atentie insa la proportii! Organismul are in continuare nevoie de proteine, carbohidrati si lipide. Evitati, insa, consumul de alimente grase (carne grasa, mezeluri, lactate grase, alimente procesate) si asigurati-va cat mai multe vitamine, minerale si multa apa. Este bine ca legumele si fructele proaspete sa constituie partea de baza a meniului zilnic, deoarece sunt surse de vitamine, enzime, fibre si antioxidanti.

Cateva recomandari alimentare generale pentru un organism sanatos si o silueta supla:

Consumati
- Legume si fructe - 4-6 portii pe zi. Se prefera legume crude, sub forma de salate. Recomandarea este sa aveti in farfurie cat mai multe culori: portocaliu (pentru continutul in beta-caroten); rosu (pentru flavonoide), verde (pentru vitamine, fibre). Beta-carotenul este un protector al organismului, in special al pielii si al mucoaselor pe care le apara de efectele nefaste ale soarelui. Acumuland acest antioxidant, pielea capata o nuanta frumoasa si ramane tanara si sanatoasa. Flavonoidele nu numai ca sunt antioxidanti puternici, dar in plus fluidifica sangele, stimuleaza contractia venoasa si protejeaza articulatiile. Legumele verzi sunt sarace in calorii, dar bogate nutritional: contin vitamine cu rol antioxidant (C, E, beta-caroten), fier, calciu, dar si apa si fibre. Veritabile produse purificatoare, legumele verzi scapa organismul de toxine. Prin bogatia lor in fibre si in apa, au o capacitate mare de a creste saturatia. Consumate la fiecare masa, aveti siguranta ca nu veti manca prea mult!
- Peste gras - de cel putin doua ori pe saptamana, de tipul somon, macrou, hering, scrumbie, datorita continutului bogat in Omega-3. In restul zilelor, aportul de proteine slabe poate fi dat de carnea de pui, curcan, peste alb sau oua.
- Uleiuri vegetale - zilnic (ulei de masline, floarea-soarelui, migdale, nuci, seminte). Ele contin grasimi „bune” necesare mentinerii vitalitatii, a secretiei hormonale ovariene si a integritatii pielii. Migdalele contin in plus si magneziu (necesar unei bune dispozitii), precum si vitamina E, cunoscuta ca antioxidant. Aveti insa grija sa le consumati cu masura – de ex. un pumn de migdale crude pe zi sau doua linguri de ulei pe zi.
- Lactate proaspete, care au mai putine grasimi (iaurt, cas, urda, branzica de casa, sana, kefir, lapte dulce), dar cu masura. Expunandu-va organismul la soare, veti absorbi mai bine calciul continut in aceste alimente.
- Cereale integrale sau paine din faina integrala, corespunzator cu nevoile energetice ale fiecaruia. Acestea au un continut ridicat in fibre, vitamine din grupul B, E, carbohidrati cu absorbtie lenta, grasimi de buna calitate.
- Minimum 2 litri de apa/zi.

Atentie! Un aspect relevant de care trebuie sa tinem cont, mai ales vara, este perisabilitatea ridicata a produselor alimentare, atunci cand nu sunt respectate conditiile corecte de pastrare a acestora. Verificati ca alimentele cumparate, care necesita pastrare la rece, sa fie depozitate in spatii refrigerate si sa fie reci la contactul cu mana; aveti grija sa le transportati rapid, pastrandu-le eventual in sacose termoizolante.

Intr-o caseta colorata: Sfaturi utile
- Dimineata, incepeti ziua cu 1/2 bol de cereale integrale sau 2 felii paine neagra. Ele vor da energie pe o durata de cateva ore, fara sa va afecteze greutatea.
- Este sanatos sa rontaiti morcovi, ardei, castraveti, ridichi, care, spre deosebire de snacks-uri, nu ingrasa.
- Nu uitati sa consumati si marar, care este inamicul celulitei, sau patrunjel, care contine o cantitate mare de vitamina C, precum si alte condimente proaspete care dau savoare mancarii - busuioc, oregano, coriandru etc.
- Incercati sa reduceti fainoasele si amidonoasele (paste, pilaf, cartofi) si sa le inlocuiti cu celelalte legume. E pacat sa pierdeti aceasta ocazie de a va rasfata cu vegetale. Nu neglijati ca farfuria dvs. sa contina legume in 3 culori - portocaliu, rosu, verde.
- Adaugati boabe de struguri, porumb, stafide, nuci sau bucati de ananas in diverse salate de ton sau pui.
- Imbogatiti sandwich-urile cu legume (rosii, castraveti, varza).
- Deserturile pot fi usoare si racoroase: spuma de fructe, inghetata de fructe, tarta cu fructe, salata de fructe.

Daca veti respecta si numarul de mese - 3 mese principale si 1-2 gustari pe zi - precum si de miscare in aer liber (180-240 minute/saptamana), rezultatul va fi neintarziat. Veti fi supli si in forma maxima!

In cadrul programului de profil oferit de Medicover, „Sanatate fara greutate”, puteti afla mai multe informatii despre un meniu personalizat, adaptat nevoilor fiecaruia.

Dr. Anda Avramescu
Consultant Nutritie Medicover

2010-05-12T03:48:00.001-07:00

Bombe calorice
Top 10 efect devastator pentru silueta

Ne-am obisnuit sa consideram ca singurele alimente care ne afecteaza silueta in mod radical sunt preparatele fast-food. Totusi, nu doar pizza si shaorma peste care adaugam din abundenta maioneza si alte sosuri constituie adevarate bombe calorice.

Exista multe alte produse cu un continut mare de calorii si de ingrediente mai mult sau mai putin vizibile. Am incercat sa clasificam produsele pe care le consumam in functie de numarul de calorii pe care le contin, dar si de ingredientele cu o nocivitate mai mare asupra sanatatii.

1.Pateurile
Multe persoane inlocuiesc mesele principale cu produse de patiserie, mai ales micul dejun. Dar pateurile au foarte multe calorii, cam 300 kcal/100 g, iar ca valoare nutritiva contin doar grasimi si glucide. Aportul caloric este mare, dar micronutrientii sunt deficitari. Multi dintre romani, mai ales cei ocupati, din orasele mari, consuma produse de patiserie in mod constant, ceea ce poate conduce in timp la un deficit de vitamine si minerale!

2.Carnatii si mititeii la gratar
Doi carnati polonezi la gratar au in jur de 500-700 kcal. La acestea, daca adaugam si caloriile continute de paine si de mustar, o portie de carnati sau mititei la gratar poate depasi 1000 kcal. Trebuie precizat si faptul ca, de cele mai multe ori, carnea din care sunt preparati este de calitate proasta, la care se adauga si o mare cantitate de grasime.
Grasimile continute sunt arse, ceea conduce la formarea acroleinei care este cancerigena, ceea ce constituie un alt element pentru care ar trebui evitat consumul acestora.

3.Cartofii prajiti si chipsurile
Acest gen de alimente au o valoare calorica foarte mare, nu asigura organismului mineralele si vitaminele necesare, ceea ce le face sa fie dintre alimentele cele mai nesanatoase pe care le consumam. Daca nu le preparam noi insine, nu vom sti ce fel de grasime a fost utilizata, la ce temperatura a fost incalzita si de cate ori s-a prajit in ea.

4.Aripioarele picante de pui
Majoritatea preferam sa consumam carne de pui gandindu-ne ca are un continut de grasime mai mic, este mai usor de digerat si contine mai putin colesterol.
Omitem insa sa luam in considerare faptul ca aripioarele de pui contin mai putin carne, dar au o mare cantitate de piele, adica multa grasime, mult colesterol si multe calorii, cu atat mai rau cu cat acestea sunt prajite dupa ce sunt bine condimentate cu un amestec care atrage si mai mult grasimea.

5.Salatele cu dressing-uri
Dressing-urile sau maioneza cu care asezonam de obicei salatele le compromit aproape acestora toate beneficiile, deoarece ingeram pe de o parte vitaminele furnizate de legume, iar pe de alta parte grasimile, sarea si celelalte ingrediente ale sosurilor.

6.Cocteilurile
Cocteilurile contin alcool, zahar si suficienti aditivi. Alcoolul contine 7 kcal pe gram, deci este hipercaloric, la care se adauga caloriile continute de lichioruri, siropuri sau frisca. in plus, alcoolul deshidrateaza. in functie de ingredientele folosite, un cocteil poate contine de la 400 kcal, putand ajunge pana la 800 kcal.

7.Cerealele
Nu ne referim la adevaratele cereale, precum graul, orzul, ovazul, pe care le recomandam intr-o alimentatie sanatoasa. Dar cerealele pe care obisnuim sa le consumam la micul dejun impreuna cu lapte si pe care le consideram sanatoase si foarte gustoase au un adaos mare de zahar, siropuri si ciocolata.

8.Supele instant
Din lipsa de timp, multi dintre noi au ajuns sa inlocuiasca supa foarte sanatoasa preparata in casa cu supele instant. Acestea sunt bogate in grasimi si au o cantitate foarte mare de sare.

9.Iaurtul cu fructe
Iaurtul este o buna sursa de calciu usor absorbit de organism si contine o serie de bacterii favorabile digestiei. insa prin adaugarea unei cantitati mari de zahar si a aditivilor alimentari nu mai constituie un aliment atat de sanatos. Recomandam prepararea lui acasa prin amestecarea iaurtului simplu cu fructe proaspete.

10.Popcorn-ul
Floricelele de porumb sunt bogate in fibre si pot constitui o gustare sanatoasa daca nu au decat putin ulei si o cantitate mica de sare. insa popcorn-ul din comert contine multa sare, o cantitate mare de grasimi, zahar si aditivi alimentari.

De cand populatia a inceput sa isi reduca greutatea, a fost incurajata sa caute alimente etichetate cu „low calories” in supermarketuri si in unele restaurante care precizeaza si numarul de calorii continute. Este esential ca tabelul ce contine valoarea nutritiva a alimentului sa fie corect. Conform unor studii americane, cercetatorii au descoperit cu 18% mai multe calorii reale in produs decat ceea ce era inscriptionat pe eticheta.

Dr. Lacramioara Brinduse

Foarte Scurt Metraj Oradea

2010-05-03T05:36:00.001-07:00

Festivalul de Foarte Scurt Metraj - Festival des Tres Courts
Bihor, Oradea. Vineri 7 Mai 2010 18:00
Cinema Libertatea (Independenţei nr. 1)

În 7, 9 şi 9 mai 2010, 51 de filme foarte scurte, venite din lumea întreagă vor fi proiectate cvasi-simultan în peste 25 de oraşe din România, precum şi în oraşe din alte 13 ţări.

Ce se întampla in acelasi timp la Caracas şi la Aiud, la Montevideo şi la Timisoara, la Tunis si la Cluj? Este vorba de Festivalul de Foarte Scurt Metraj - Festival des Très Courts.

Toate filmele respectă o singură regulă: nu trebuie să depăşească 3 minute. Toate genurile sunt acceptate: ficţiune, animaţie, documentar, film experimental... Un concentrat de inventivitate şi imaginaţie!

Le Festival des Tres Courts s-a născut în 1999, la Paris; ideea festivalului fiind de a promova filmul foarte scurt, sub 3 minute şi de a reuni publicul din diferite zone ale lumii în aceeaşi perioadă, în jurul unui program internaţional identic, devenind astfel un eveniment unificator şi inedit.

Pret: 5 lei

Mai multe detalii la: http://metriongroup.ro/rou/index.php

Rromi egal romani???

2010-04-08T02:37:00.000-07:00

The Oxford English Dictionary (OED) states that a gypsy is a member of a wandering race (by themselves called Romany), of Hindu origin, which first appeared in England about the beginning of the 16th c. and was then believed to have come from Egypt.
According to the Oxford English Dictionary, the word was first used in English in 1514, with several more uses in the same century, and that both Edmund Spenser and William Shakespeare used the word.

The word Gypsy derives from Egyptian, similarly to the Spanish Gitano or the French Gitan. It emerged in Europe in the 15th century. They received the name "Gypsy" from the local people either because they supposedly came from a land named "Little Egypt", or because some of them fit the European image of dark-skinned Egyptians skilled in witchcraft.[citation needed] On arrival at numerous places in Europe they claimed to be from Egypt, and were required to travel for seven years as penance for apostasy. During the sixteenth and seventeenth centuries the name was written in various ways: Egipcian, Egypcian, 'gypcian. As the time elapsed, the notion of Gypsy evolved including other stereotypes, like nomadism, exoticism. John Matthews in The World Atlas of Divination refer to gypsies as "Wise Women."

English law
Gypsy has several developing and overlapping meanings under English Law. Under the Caravan Sites and Control of Development Act 1960 Gypsies are defined as "persons of nomadic habit of life, whatever their race or origin, but does not include members of an organised group of travelling showmen, or persons engaged in travelling circuses, travelling together as such." This definition includes such groups as New Age Travellers, as well as Irish Travellers and Romany.

Gypsies of Romany origins have been a recognised ethnic group for the purposes of Race Relations Act 1976 since Commission for Racial Equality v Dutton 1989 and Irish Travellers in England and Wales since O'Leary v Allied Domecq 2000 (having already gained recognition in Northern Ireland in 1997).

[edit] Other groups sometimes called gypsies
A number of groups are commonly included under gypsy even though they are not part of the Romani people proper. This is notably the case with the Dom people and the Lom people of the Middle East and Central Asia. These are known as Kowli (کولی) in Iran and Iraq. The Arabic terms Ghajar (غجر),Salab (صلب) and Nawar (نور) distinguish occupations: the Ghajar or Salab are entertainers, while the Nawar are traders; Nawar is also used as a pejorative term to mean vulgar, or low in North Levantine Arabic, and are used as insults (see also Garachi, Lyuli, Zott).

"Travellers" is a wider term for groups of people with a nomadic lifestyle, traditionally including but not restricted to the Romani. The Irish Travellers and Scottish Travellers are often included under the term "gypsies". In Central and Western Europe, the Yeniche are known as gypsies (or Zigeuner and other local equivalents of the term) although they are not considered part of the Romani people.

Similarly, the Indigenous Norwegian Travellers are unrelated to the Romani, not to be confused with the Romani Norwegian and Swedish Travellers.

In India, the Banjara are sometimes dubbed gypsies. Various ethnic groups in South-East Asia are known as "Sea Gypsies". Colloquially, gypsy names also any person perceived as fitting the Gypsy stereotypes (compare Bohemianism).

Gypsy populations
This list is incomplete; you can help by expanding it.
United Kingdom
See also: Romnichal and Anglo-Romany
There is no official figure for the number of Travelling People in the United Kingdom. The Council of Europe overall estimate (in 1987) was between 80,000 - 110,000. Government statistics on 'Gypsy' caravan counts in England can be found on the UK government's website. Such counts do not include 'new' Travellers, Gypsies living in houses (whether temporarily or not) other Travelling People not considered to be 'Gypsies', or Travelling People elsewhere in England. Separate figures collected by local Traveller Education Services (TESs) show many more families and children than do the official counts. Based upon this evidence an OFSTED Report on The Education of Traveling Children (1996) estimated that the number of Travelling children in England was in the region of 50,000.
In 1999 there were 329 public Gypsy sites in England with a total of 5,387 pitches. Whilst there is no official record of the number of private Gypsy sites in the UK, it is estimated that there are approximately 1,200 (lawful and unlawful) in England. The twice yearly Gypsy counts reveal that approximately one third live on sites which lack planning permission and are referred to as 'unauthorised'. Of these about 70% are described as settled (i.e. likely to have been on the site for some time and wishing to stay) and 30% as 'transit' i.e. relatively mobile.

The Welsh Office ceased to undertake the biannual count of caravans in 1997, but a ... piece of research on Traveller Children and Educational Need in Wales (1998) - published by the School of Education at Cardiff University - identified twice as many Travelling children in Wales than did the last governmental counts, at approximately 2,000; and suggests that many more Travelling children (i.e. those currently in housing) are also not included. There are currently around 20 public sites in Wales.

The number of Travelers in Northern Ireland is estimated to be between 1200 and 1300 (or 0.07% of the total population in the area). As with other counts, these figures are assumed to an underestimation due to the mobility of Travelers, the reluctance of some to give full information, and a failure to count many Travelers living in standard housing. At the time of the 1993 census in Northern Ireland, 68% of Travelers were on authorised sites, 30% on unauthorised and 2% on private sites.

According to a survey undertaken by the Traveller Section of the Save the Children Fund (SCF) in Scotland in 1996, there were 35 local authority sites in Scotland provided exclusively for Traveling People with the support of a 100% Scottish Office grant, containing 503 pitches; SCF estimated that there were a further 30 to 40 private sites. SCF also estimate that there are currently between 10 and 15 thousand Traveling People living in Scotland. Estimations as to how many are living in what form of accommodation are in a 2001 Scottish Executive report.

With regard to the demography of Traveling People as collated by various government departments, there have been various criticisms of the count from official agencies and Gypsy representative groups. In particular, there is doubt as to whether the count provides adequate measures of the need for, and provision of sites and concern about the accuracy of the data. Information about Gypsies is also needed for other purposes, not only in the housing field but also for the provision of education and health services.

2010-04-01T02:59:00.000-07:00

SONISHEPRE 2010

2010-03-24T00:30:00.001-07:00

VREAU SA MERG LA CONCERT PUNCT

NU AM BANI PUNCT

FAC CHETA PUNCT

ACCEPT ORICAT PUNCT

si repede... ca se termina biletele....

...

punct...

Pentru prima oară în istorie – THE BIG FOUR împreună în acelaşi turneu!
Wednesday, March 3, 2010
După nenumărate zvonuri şi speculaţii, iată că a venit momentul pentru împlinerea celui mai arzător vis al oricărui iubitor de rock! Pentru prima oară în instorie Metallica, Slayer, Megadeth şi Anthrax sunt în turneu împreună şi ajung în Bucureşti, în cadrul turneului „THE BIG FOUR” .

În exclusivitate în cadrul Festivalului Sonisphere, cele patru trupe legendare vor urca pe scenă în cadrul unui singur eveniment, şi chiar dacă am putea crede că nimic nu poate întrece această veste, organizatorii au mai pregătit o surpiză de proporţii! Invitaţii speciali ai serii de 26 iunie vor fi nimeni alţii decât Ronnie James Dio, Tony Iommi, Geezer Butler şi Vinny Appice de la Heaven & Hell, unul dintre super grupurile rock apărute în ultimii ani. Heaven & Hell este o atracţie nu numai pentru cei care ascultă hard rock de calitate, ci şi pentru inconfundabila voce a lui Ronnie James Dio, una dintre vocile de excepţie din ultimele trei decenii. Dio a încântat de-a lungul anilor prin colaborările lui cu Rainbow şi Black Sabbath.

Iată ce spune Lars Ulrich de la Metallica despre acest anunţ de importanţă istorică:

“Cine ar fi crezut că după peste 25 de ani de la formare, cele patru grupuri reprezentative pentru genul thrash metal nu numai că vor fi mai populare ca niciodată, dar vor şi cânta împreună! Este extraodinar! Bring it on!”

“Era şi timpul să se întămple odată!” spune Kerry King de la Slayer “A sosit momentul ca fanii să primească ce şi-au dorit. Este extraodinar!”

Chitarisul Scott Ian de la Anthrax este şi el copleşit de importanţa acestei veşti:

“Fanii îşi doresc acest eveniment încă din 1984, adică asta înseamnă 26 de ani de aşteptare!! Părerea mea este că nu numai că ne vom ridica la măsura aşteptărilor, ci le vom şi depăşi cu brio!”

Aceste patru formaţii legendare s-au desprins din mişcarea underground a genului thrash şi au dominat scena metal în anii 80, având vânzări de milioane de albume şi umplând pînă la refuz stadioanele din întreaga lume. Giganţii muzicii rock Metallica, Slayer, Megadeth şi Anthrax vor cânta împreună în cadrul Sonisphere Festival, un eveniment ce nu trebuie ratat de niciun iubitor de muzică!

Pe lângă România, “THE BIG FOUR” vor participa şi la Festivalurile Sonisphere din ţări ca Grecia, Polonia, Bulgaria sau Cehia.

“Aceasta este o ocazie unică în viaţă pentru fanii rockului şi nu numai!” crede solistul Megadeth, Dave Mustaine.

Rammstein Live la Bucureşti în 2010 – un show care va cutremura din temelii România! După ani de aşteptare, nenumărate zvonuri şi multă nerăbdare din partea fanilor, celebra trupă germană ajunge în sfârşit în România, pentru a susţine un concert care va lăsa publicul fără rasuflare.
Rammstein au redefinit noţiunea de show şi nu au de gând să se oprească aici. Turneul “Liebe ist für alle da” se anunţă a fi cel mai mare spectacol pus în scenă de trupă, cu show-uri incendiare – la propriu , efecte pirotehnice la limita imposibilului, costume “de pe altă lume” şi o scenografie grandioasă!

The Kings of Metal vor păşi din nou pe tărâm românesc, şi nu oricum, ci în cadrul Sonisphere Festival 2010! Cel mai zgomotos grup de heavy metal din lume revine în România la cererea miilor de fani, pentru a susţine un concert de zile mari, în clasicul stil Manowar.
Cei de la Manowar vor oferi publicului o seară de metal adevărat, cum doar ei ştiu să facă, aşa că vă invităm să bucuraţi alături de idolii voştri de un spectacol live incredibil.

Informatii pe http://www.sonispherefestivals.com/

Sonisphere Festival 2010 aduce Rammstein în concert la Bucureşti, în cadrul unui eveniment prezentat de East European Concert şi Marcel Avram, prin asociere cu D&D East Entertainment!

2010-03-22T00:07:00.000-07:00

„Aceasta este o biografie autorizata, realizata de un jurnalist indian, care s-a documentat serios si a avut acces direct la Dalai Lama. Autorul ne familiarizeaza, de asemenea, cu politicile asiatice, un cadru de referinta esential pentru întelegerea situatiei complexe a liderului politic si spiritual tibetan, care a petrecut aproape cincizeci de ani în exil în India. Produsul final este echilibrat — nici demitizant, nici hagiografic, ci abordând Calea de Mijloc, specifica budismului, spre subiectul sau, chiar daca autorul nu este el însusi budist. Deosebit de fascinanta si de demistificatoare este relatarea primilor ani ai lui Dalai Lama.”
Publishers Weekly

„Analizând viata Sfintiei Sale Dalai Lama, ca pe un individ în contextual diferitelor sale roluri de om, calugar si mistic, Mayank Chhaya a reusit sa prezinte un portret minunat al unuia dintre cei mai mari lideri mondiali.”
Desmond Tutu

Raspundeti la urmatoarea intrebare:

Cum se numeste cartea poetului Adam Puslojic, lansata in Libraria Gutenberg?

1. Trecerea surasului
2. Asimetria durerii
3. Canta posibil
4. Trilogia Asimetria Durerii

Trimiteţi răspunsul pe adresa librariei Gutenberg clibraria@yahoo.com împreună cu datele dumneavoastră (OBLIGATORIU ! Nume şi prenume, Seria si numarul de buletin, adresa de email), până în data de 25 martie inclusiv.

Succes!

Singura modalitate de a intra in posesia premiilor este ridicarea directa de la sediul librariei.

http://librariagutenberg.blogspot.com

2010-03-19T04:05:00.000-07:00

In cursul unui ciclu de conferinte privind umanismul din zilele noastre, Peter Sloterdijk a tinut in ziua de 15 iunie 1997, in cadrul unui matineu literar organizat in Basel, un discurs al carui titlu coincide cu cel al volumului de fata, Reguli pentru parcul uman. Cu aplomb si concizie, Peter Sloterdijk a abordat fara reticente si false scrupule delicata chestiune a eugeniei, a nasterii optionale pe baza de selectie prenatala si ipoteza regindirii speciei umane sub sugestia unor ginduri formulate de Platon in Republica si de Martin Heidegger in celebra Scrisoare despre umanism. Desi cuminte si moderata in tonul si subtextul ei, aceasta conferinta avea sa stirneasca un scandal neverosimil, daca e sa tinem seama ca in fond era vorba de un text filozofic menit specialistilor. In scurt timp s-a conturat o dezbatere Sloterdijk de rezonanta europeana - sau scandalul Sloterdijk-Habermas, cum a fost numit el in Franta - pe scurt, o polemica plina de iritare si tensiune, in care multe spirite de anvergura ale epocii au simtit nevoia sa ia pozitie. Cartea reproduce discursul lui Sloterdijk de la Basel, dind cititorului posibilitatea sa se lamureasca singur in privinta atit de controversatului si atit de faimosului text.

Reguli pentru parcul uman
Peter Sloterdijk

„Cărţile, observă la un moment dat poetul Jean Paul, sunt lungi scrisori adresate prietenilor.” Nu s-ar fi putut defini mai elegant caracteristicile şi funcţia umanismului: el este, în chintesenţa sa, o telecomunicaţie, un fel de a-ţi face prieteni la distanţă prin intermediul scriiturii. Ceea ce Cicero numea humanitas este una dintre consecinţele alfabetizării. De când există filozofia ca gen literar, ea îşi recrutează adepţii prin scrieri contagioase despre iubire şi înţelepciune. Ea nu e numai un discurs asupra iubirii de înţelepciune - ci are drept scop să provoace această iubire. Motivul pentru care filozofia a rămas exigentă la începuturile ei, de acum mai bine de 2500 de ani, este legat de capacitatea sa de a lega prietenii prin intermediul textului. Ea s-a transmis din generaţie în generaţie, asemenea unei scrisori trecute din mână în mână, în pofida erorilor de copiere, şi poate chiar mulţumită lor, captivând copişti şi interpreţi deopotrivă. Veriga cea mai importantă din acest lanţ al corespondenţei a fost fără îndoială primirea de către romani a scrisorilor sosite din partea grecilor. Căci numai din momentul în care romanii şi-au însuşit textul grecesc a devenit acesta interesant pentru Imperiu şi, după căderea imperiului roman din Apus, accesibil viitoarei culturi europene. Autorii greci ar fi fost cu siguranţă uimiţi dacă ar fi ştiut ce prieteni vor răspunde într-o bună zi scrisorilor lor.

Ţine de regulile culturii scrise ca acei ce expediază mesaje să nu fie în măsură să prevadă cine le vor fi adevăraţii destinatari. Cu toate acestea, autorii se îmbarcă în aventură şi pun în circulaţie scrisorile lor către prieteni necunoscuţi. Fără comunicarea pe suluri de hârtie transportabile, aceste colete pe care le numim tradiţie n-ar fi putut fi expediate niciodată. Iar fără cititorii greci care să-i ajute la descifrarea scrisorilor venite din Grecia, romanii n-ar fi putut lega prietenie nicicând cu expeditorii lor. O prietenie la distanţă presupune aşadar pe de o parte existenţa scrisorilor, iar pe de alta cea a distribuitorilor şi interpreţilor. Şi invers, dacă cititorii romani nu ar fi fost deschişi la mesajele grecilor, nu ar mai fi existat pentru ele destinatari. Fără excelenta receptivitate romană, scrierile greceşti n-ar fi atins niciodată tărâmul Europei occidentale unde locuiesc şi astăzi adepţii umanismului. N-ar fi apărut nici fenomenul umanist, nici vreo altă formă serioasă de discurs filozofic de origine latină, şi nici - ulterior - de cultură filozofică într-o limbă naţională. Dacă astăzi vorbim în germană despre lucruri ale umanului, aceasta se datorează în mare parte faptului că romanii au primit scrierile redactate de maeştrii greci ca pe nişte scrisori către prieteni din Italia.

Având în vedere consecinţele acestei corespondenţe greco-romane la scară istorică, redactarea, trimiterea şi primirea scrierilor filozofice îmbracă în mod evident un caracter particular. Este limpede că autorul acestor scrisori amicale le trimite în lume fără a cunoaşte destinatarul - şi, chiar dacă îl cunoaşte, este conştient de faptul că expedierea lui poate ajunge mai departe, provocând astfel un număr indefinit de ocazii de a se lega prietenii între scriitori anonimi şi chiar cei nenăscuţi încă. Din punct de vedere erotologic, această prietenie ipotetică între cei care redactează cărţi sau scrisori şi cei care le primesc reprezintă un caz de iubire la distanţă - pe de-a-ntregul în spiritul lui Nietzsche, pentru care scriitura avea puterea de a transforma iubirea de aproapele - şi de aproape - în iubire pentru o viaţă necunoscută, îndepărtată şi viitoare. Scriitura nu face doar să clădească o punte între prietenii deja stabilite, deşi depărtate geografic - ci lansează o acţiune în necunoscut, îl seduce pe cel aflat departe, ceea ce în limbajul magic al vechii Europe se numea actio in distans, vizând recunoaşterea prietenului necunoscut şi invitarea lui în interiorul cercului. Căci cititorul poate vedea în aceste voluminoase scrisori o simplă bucată de carton cu o invitaţie: dacă lectura îi atrage atenţia, este invitat să ia cuvântul în cercul destinatarilor pentru a confirma de primire. Putem reduce astfel fantasma comunitară care subîntinde toate umanismele la modelul societăţii literare, ai cărei membri descoperă, prin citirea textelor canonice, iubirea lor pentru inspiratori comuni. Această interpretare a umanismului dezvăluie o viziune fantasmată de tipul sectelor sau al cluburilor - visul unei solidarităţi între acei care prin voinţa destinului ştiu să citească. Pentru antici, şi până în zorii statului naţional modern, a şti să citeşti însemna de fapt a fi membru al unei misterioase elite - în acea epocă, cunoaşterea gramaticii fiind adesea asimilată cu o încarnare a magiei.

În Evul mediu, din cuvântul englez grammar derivă glamour: i se atribuie aceluia care ştie să citească dexterităţi miraculoase în alte domenii. Într-o primă etapă umaniştii nu sunt nimic altceva decât o sectă de alfabetizaţi. Şi asemenea multora dintre secte, ea îşi hrăneşte proiectele expansioniste şi universaliste. Când alfabetismul fantasmat îşi pierde orice modestie, el devine mistică gramaticală şi literală, aşa precum Kabbala, care se pasionează pentru cercetarea stilului autorului lumii.

Intuiţia importanta a legendei Golemului a fost aceea ca secretul vieţii e strâns legat de fenomenul scriiturii. (Mosche Idel, Le Golem, Paris, 1992). În introducerea la această carte, Henri Atlan se referă la raportul unei comisii desemnate de preşedintele Statelor Unite cu titlul: Splicing Life. The Social and Ethical issue of Genetic Ingeneering with Human Beings, 1982, ai cărui autori fac referire la legenda Golemului.

În schimb, acolo unde umanismul a devenit pragmatic şi programatic, cum este cazul cu ideologiile educative caracteristice statelor naţionale burgheze în secolele XIX şi XX, modelul societăţii literare a evoluat în principiu al societăţii politice. De atunci, popoarele s-au organizat în grupuri în întregime alfabetizate, de forţă dacă era nevoie, fiecare naţiune ancorându-se în lecturile de referinţă ale propriei culturi.

Iată de ce, în afara autorilor antici din patrimoniul comun al europenilor, sunt mobilizaţi clasicii naţionali ale căror scrisori către public - care ocupă un loc disproporţionat graţie pieţei cărţii şi educaţiei de ciclu secundar - devin un ferment puternic în crearea statelor.

Ce sunt naţiunile moderne, dacă nu ficţiuni eficace născute dintr-o opinie publică educată, strânse laolaltă graţie lecturii aceloraşi autori? Înrolarea obligatorie pentru bărbaţi şi lectura obligatorie a clasicilor pentru tinerii de ambele sexe caracterizează epoca burgheză, cea a unei umanităţi deopotrivă înarmată şi alfabetizată. Către aceasta îşi întorc privirea astăzi conservatori vechi şi noi, nostalgici şi dezarmaţi, total incapabili să justifice sensul teoretic şi mediatic al oricărui canon de lectură. Nu trebuie decât să ne uităm la rezultatele deplorabile ale dezbaterii care a avut loc recent în Germania asupra presupusei necesităţi a unor noi canoane literare.
Umanismele literare naţionale au cunoscut apogeul între 1789 şi 1945. Filologii, vechi şi noi, formau în sânul acestora o castă pătrunsă de puterea şi satisfăcută de reuşita ei, conştientă de îndatorirea de a iniţia generaţia următoare, pentru ca aceasta să intre la rându-i în cercul destinatarilor unor scrisori socotite esenţiale. Puterea dascălilor şi filologilor era fundată nu doar pe cunoaşterea privilegiată a literaturii, ci şi pe aptitudinea lor de a alege, dintre corespondenţii trecutului, pe aceia care ar avea o influenţă asupra creării comunităţii. Umanismul burghez se rezema, în esenţă, pe puterea de a le impune tinerilor autorii clasici, pentru a menţine valoarea universală a lecturii naţionale.2 În consecinţă, naţiunile burgheze vor deveni, până la un punct, produse literare şi poştale - ficţiuni ale unei prietenii ineluctabile între compatrioţi, chiar îndepărtaţi, şi între cititori entuziaşti ai aceloraşi autori.

Dacă epoca aceasta pare irevocabil depăşită, nu este pentru că oamenii ar fi astăzi prea decadenţi pentru a-şi îndeplini îndatorirea literară. Epoca umanismului burghez naţional a luat sfârşit deoarece arta de a scrie scrisori capabile să inspire o naţiune de prieteni, chiar atunci când este exersată cu cel mai mare profesionalism, nu mai ajunge să creeze acest liant al comunicării la distanţă între membrii societăţii de masă moderne. Datorită evoluţiei mediilor de informare în cultura de masă şi evident pe aceea a valorii naţionale a lecturii universale.

începând cu anul 1918 (radio) şi apoi după 1945 (televiziune), şi cu atât mai mult astăzi o dată cu revoluţia reţelelor, în societăţile actuale coexistenţa se construieşte pe baze noi. Aceste baze sunt, o putem demonstra fără osteneală, în mod hotărât post-literare, post-epistolare şi, în consecinţă, post-umaniste.

Acei ce ar găsi că prefixul „post” este prea dramatic îl pot înlocui cu adverbul „marginal”.
Teza noastră este deci următoarea: literatura, corespondenţa şi ideologia umanistă nu mai influenţează astăzi decât marginal mega-societăţile moderne în producerea liantului politico-cultural.

Nu este în nici un caz sfârşitul. Ea a fost, însă, marginalizată într-o subcultură sui-generis, iar timpurile în care era supraestimată ca un vector al spiritului naţional nu mai există. La fel, liantul social nu mai este în principal un produs al cărţii şi al scrisorii. De atunci încoace, noi forme de telecomunicaţii politico-culturale au ocupat prim-planul, şi aproape au aneantizat principiul prieteniei născute din corespondenţă. Epoca umanismului modern ca model şcolar şi educativ s-a stins o dată cu iluzia că nişte structuri de mase, politice şi economice deopotrivă, pot fi organizate în maniera amiabilă a unei societăţi literare.

Această deziluzie, întreruptă cel puţin o dată cu primul război mondial de erudiţia culturii umaniste, are parte de o istorie straniu contorsionată, plină de oscilaţii şi deformări. Căci modelul umanist va cunoaşte o revenire la viaţă tocmai către sfârşitul erei naţional-umaniste, în anii unei întunecări fără precedent de după 1945; această renaştere este una deopotrivă reflexivă şi organizată, şi ea va servi de model pentru toate micile reanimări ale umanismului care au avut loc de atunci. Dacă nu ar fi existat un context atât de sumbru, am fi fost nevoiţi să vorbim despre o competiţie între entuziasm şi înşelătorie. În ambianţa fundamentalistă de după ’45, este evident că pentru multă lume nu mai era vorba numai de a ieşi din ororile războiului pentru a regăsi o societate în care să poată apărea din nou ca un public pacificat amator de cărţi - ca şi când tineretul goetheean ne-ar putea face să uităm tineretul hitlerist. Au fost numeroşi aceia care se gândeau în mod convenabil să consulte din nou nu numai textele romane care se reeditau, ci şi scrierile biblice -lectură de bază a europenilor - deoarece ei aspirau la o resurecţie a Occidentului în spiritul umanismului creştin.

Acest neoumanism, privirea întoarsă către Roma via Weimar, visa să salveze sufletul european prin intermediul unei bibliografii radicale, a unei exaltări nostalgice şi optimiste a puterii civilizatoare a lecturii clasice - dacă ne luăm, pentru o clipă, libertatea de a-i rândui alături, printre clasici, pe Cicero şi pe Hristos.

Aceste forme de umanism postbelic, cât se poate de iluzorii, aduc totuşi un motiv fără de care ar fi imposibil să înţelegem tendinţa umanistă în ansamblul său, fie că vorbim de epoca romană sau de statele burgheze moderne. Umanismul -cuvântul sau lucrul - se construieşte întotdeauna contra, din cauză că se angajează să îl scoată pe om din starea lui barbară. Putem lesne înţelege că apelul la umanism cel mai puternic şi mai exigent apare tocmai în epocile în care potenţialul barbar se dezlănţuie în interacţiuni deosebit de violente între oameni. Cel care se interoghează astăzi asupra viitorului omenirii şi asupra mijloacelor de umanizare încearcă să afle dacă poate spera să depăşească tendinţele actuale spre sălbăticire. Îngrijorător, aici, este faptul că sălbăticirea este întotdeauna însoţită de cea mai mare risipă de forţe, fie că e vorba de brutalitatea războinică, fie de îndobitocirea cotidiană a omului prin divertismentul dezinhibant al mass-media. În aceste cazuri, modelele care au marcat Europa vin de la Romani. Pe de o parte, cel al militarismului expansionist, pe de alta, cel al jocurilor sângeroase, o industrie de divertisment cu un frumos viitor.

Tema manifestă a umanismului este deci desălbăticirea omului, iar teza latentă este următoarea: lecturile de calitate îmblânzesc moravurile.
Fenomenul umanismului merită atenţie deoarece ne aminteşte, într-un mod poate vag şi confuz, că oamenii sunt supuşi în permanenţă la două forme diferite de educaţie, pe care noi le numim, din raţiuni de simplificare, influenţele inhibante şi dezinhibante. A crede despre oameni că sunt „animale influenţabile” face parte din credo-ul umanismului, de unde importanţa supunerii lor unor influenţe bune. Regulile comportamentului umanist amintesc - cu o falsă inocenţă - că bătălia pentru om e una permanentă şi că ea se desfăşoară ca o luptă între sălbăticire şi domesticire.

În vremea lui Cicero, cele două influenţe se disting cu uşurinţă, fiecare din ele dispunând de un mijloc de expresie. În materie de bestialitate, romanii, cu amfiteatrele lor, cu jocurile de gladiatori, cu luptele pe viaţă şi pe moarte şi cu execuţiile lor montate ca nişte mari spectacole, au inventat reţeaua mass-media cea mai performantă a Antichităţii. Pe stadioanele dezlănţuite ale Mediteranei, homo inhumanus dezinhibat se vede recompensat cum rar s-a mai petrecut, înainte sau după, în istorie.3 Sub Imperiu, a flata instinctul bestial al maselor romane era o tehnică de dominare esenţială şi curentă, care ne-a rămas în memorie graţie formulei lui Juvenal „pâine şi circ”.

Umanismul antic nu poate fi înţeles decât dacă îl considerăm şi ca o parte componentă a conflictelor media, ca de pildă rezistenţa cărţii împotriva circului, ca opoziţia între lectura filozofică ce umanizează, calmează şi provoacă reflecţia, şi beţia dezumanizantă a stadioanelor romane. Ceea ce romanii cultivaţi numeau humanitas ar fi un lucru de negândit fără voinţa de a se distanţa de cultura vulgară a jocurilor de circ. Umanistul însuşi, pierdut în această mulţime care urlă, îşi dă seama că şi el la rândul lui, ca om, este supus primejdiei contagioase a bestialităţii. Întors acasă, copleşit de ruşine pentru că a luat parte la aceste dezlănţuiri, el este prin urmare înclinat să admită faptul că nimic din ce e omenesc nu-i este străin; dar şi că umanitatea înseamnă alegere; pentru a-şi îmbunătăţi natura proprie, alegerea mediilor care domesticesc mai degrabă decât a acelora care dezinhibă. Această alegere este o dovadă a separării de probabila sa bestialitate şi a voinţei sale de a se distanţa de degradarea dezumanizantă a mulţimii urlătoare a circului.

În toamna anului 1946, în punctul cel mai de jos al istoriei europene postbelice, filozoful Martin Heidegger a scris celebra sa Scrisoare despre umanism.

Abia începând cu filmele gen „Masacru cu ferăstrăul , cultura de masa moderna se plasează la acelaşi nivel cu consumaţia bestială antică. Marc Edmundson, Nightmare on Maistreet, Angels, Sadomasochism and the culture of the American Gothic, Cabbridge, Mass, 1997.

Un text care, la o primă vedere, ar putea trece drept o lungă scrisoare către prieteni. Însă noţiunea de prietenie revendicată de această memorabilă expediere poştală filozofică nu mai era pur şi simplu aceea a comunicării între suflete frumoase burgheze, ea nu mai avea nimic de a face cu comuniunea între un public naţional şi scriitorul său clasic. Când Heidegger redacta această scrisoare, el era conştient că a ales să vorbească cu glas gâtuit, să scrie cu o mână tremurândă, înţelegea că armonia prestabilită între autor şi cititorii săi nu mai era absolut deloc un fapt împlinit. În acea epocă, el nu ştia dacă mai are prieteni sau chiar dacă legăturile de prietenie mai erau posibile.

Bazele prieteniei, valorile comune erudiţilor europeni de diferite naţiuni erau în curs de redefinire. În orice caz, un lucru este sigur: ceea ce filozoful a pus pe hârtie în toamna anului 1946 nu era un discurs destinat propriei sale naţiuni, nici Europei viitoare. Într-un spirit deopotrivă polisemantic, curajos şi prudent, el se străduieşte să conceapă probabilitatea de a afla un destinatar pentru mesajul său. Şi începe să redacteze, lucru straniu la un om cu o dispoziţie aşa de regionalistă ca a lui, o scrisoare destinată unui străin. Acest potenţial prieten aflat în străinătate era un tânăr gânditor care, aflat în Franţa ocupată, îşi luase libertatea de a se entuziasma pentru un filozof german. Este deci aceasta o nouă tehnică de a lega o prietenie? Un nou gen de curierat? O manieră diferită de a uni oameni de aceeaşi opinie în jurul aceluiaşi înscris expediat în depărtări? O nouă căutare a umanizării? Un alt contract social între purtătorii unei reflecţii fără domiciliu fix, neinfluenţată de ideologiile naţional-umaniste? Adversarii lui Heidegger nu au pregetat să remarce că omuleţul viclean din Messkirch a ştiut să vadă imediat în aceasta şansa unei reabilitări oferită după război, profitând, după ei, de bunăvoinţa unuia dintre admiratorii francezi pentru a scăpa din capcana ambiguităţii politice şi a se refugia în sferele superioare ale reflecţiei mistice. Aceste bănuieli pot părea plauzibile, însă ele ratează evenimentul - în domeniul gândirii ca şi în acela al strategiei de comunicare - pe care îl constituie această cercetare asupra umanismului, adresată mai întâi lui Jean Beaufret la Paris, iar mai apoi publicată şi tradusă.

Interogându-se asupra condiţiilor umanismului european într-o scriere prezentă mai întâi sub forma unei scrisori, Heidegger a creat un spaţiu de reflecţie trans-umanistă sau post-umanistă4, în care se găseşte de atunci încoace o parte esenţială a reflecţiei filozofice despre om. Răspunzând unei scrisori a lui Jean Beaufret, Heidegger reia mai cu seamă formularea următoare: „cum să redăm un sens cuvântului «umanism»”?

În răspunsul către tânărul francez, Heidegger îşi îngăduie o corecţie discretă, care apare cel mai clar în următoarele două replici:
„Întrebaţi: cum să redăm un sens cuvântului «umanism»? Această întrebare denotă intenţia de a menţine cuvântul însuşi. Mă întreb dacă este necesar. Răul pe care îl produc etichetările de acest tip nu este oare îndeajuns de evident?”
„Această întrebare presupune nu doar că vreţi să menţineţi cuvântul «umanism»; ea conţine şi mărturisirea că el şi-a pierdut sensul.”

Aici se manifestă unul din elementele strategiei lui Heidegger: trebuie abandonat termenul de umanism dacă dorim să regăsim, în simplitatea şi firescul său iniţiale, veritabila îndatorire a gândirii, chestiune pe care o credeam rezolvată în tradiţia umanistă sau metafizică. Formulat grav: de ce să mai lăudăm ca soluţie omul, plasat filozofic în centrul gândirii umane, dacă problema este omul însuşi, cu supraevaluarea sa şi cu eternele sale explicaţii metafizice? Reformularea întrebării puse de Beaufret nu e scutită de o cruzime magistrală, deoarece ea pune în evidenţă răspunsul eronat care e conţinut în întrebare, într-o manieră pe de-a-ntregul socratică. Avem aici în acelaşi timp o reflecţie serioasă asupra celor trei remedii, dintre cele mai obişnuite, la criza din 1945, creştinismul, marxismul şi existenţialismul, prezentate alături ca variante ale umanismului care nu se diferenţiază decât prin structura lor superficială - sau, de o manieră încă şi mai crudă, ca trei maniere de a eluda chestiunea radicală a naturii umane.
Gestul le-a scăpat celor care vor sa vadă un „antiumanism în onto-antropologia lui Heidegger, formulă stupidă ce sugerează o formă metafizică a mizantropiei.

Heidegger îşi propune, în unicul mod ce i se pare potrivit, să pună capăt acestei omisiuni nesfârşite din gândirea europeană a întrebării asupra naturii umane: cea care este existenţială şi ontologică. Autorul se arată dispus cu toate acestea - chiar dacă prin afirmaţii cu caracter provizoriu - să contribuie la apariţia, în fine, a întrebării corect formulate. Utilizând aceste formulări, care par modeste, Heidegger deschide perspective deconcertante: el caracterizează umanismul - fie că este antic, creştin sau acela al Luminilor - drept agentul non-gândirii vreme de două mii de ani. Îi reproşează că a barat apariţia adevăratei întrebări asupra naturii umane, mulţumindu-se cu interpretări rapide, în aparenţă evidente şi inevitabile. Heidegger explică de ce gândeşte contra umanismului în opera sa Fiinţă şi timp: nu pentru că umanismul ar fi supraestimat noţiunea de humanitas, ci tocmai pentru că nu a aşezat-o într-un orizont suficient de înalt.

Dar ce vrea să zică a plasa natura umană suficient de sus? În primul rând, lucrul acesta înseamnă renunţarea la deprecierea curentă. Întrebarea asupra naturii umane nu va fi niciodată corect pusă, câtă vreme nu vom lua distanţă faţă de exerciţiul cel mai vechi şi mai persistent: definirea omului ca animal raţional. În această interpretare a naturii umane, natura omului e definită pornind de la animalitas-ul său, îmbogăţit de aditivi intelectuali. Analiza existenţial-ontologică a lui Heidegger se revoltă împotriva acestei idei, deoarece pentru el natura umană n-ar putea fi definită într-o optică zoologică sau biologică, chiar dacă îi adăugăm regulat un factor intelectual sau transcendent.

Asupra acestui punct, Heidegger rămâne inflexibil, asemeni unui înger furios fluturând în aer spade încrucişate, aşezat între om şi animal pentru a respinge orice asemănare ontologică între cei doi. Purtat de aripa emoţiei antivitaliste şi antibiologiste, el merge chiar până la a face afirmaţii aproape isterice, ca de pildă: „E ca şi când divinul ne-ar fi mult mai aproape decât viaţa deconcertantă.”

La capătul acestui pathos antivitalist el ajunge la concluzia că diferenţa între om şi animal ar fi ontologică iar nu specifică sau generică, motiv pentru care omul nu poate fi sub nici o formă definit ca fiind analog unui animal dotat cu un avantaj cultural sau metafizic. Modul de a fi al umanului ar fi, mai ales din punct de vedere ontologic, unul esenţial diferit de alte specii vegetale sau animale, deoarece omul posedă lumea şi se găseşte în lume, în vreme ce vegetaţia şi animalele sunt integrate doar în mediile lor respective.

Dacă există o raţiune filozofică pentru discursul despre demnitatea omului, ea îşi găseşte fundamentul în faptul că omul însuşi este avut în vedere de Fiinţă şi, cum îi place lui Heidegger să spună, în calitatea sa de filozof pastoral, pentru că omul ar fi fost chemat să vegheze asupra lui însuşi. Iată pentru ce oamenii posedă o limbă. Însă, după Heidegger, această facultate le foloseşte nu doar la a comunica şi a se îmblânzi reciproc astfel, ci:
„Limba este mai degrabă casa Fiinţei în care omul locuieşte şi «ek-sistă» astfel, aparţinând adevărului Fiinţei asupra căreia veghează. Rezultă deci din această determinaţie a umanităţii omului ca ek-sistenţă că ceea ce este esenţial nu este omul, ci Fiinţa ca dimensiune a extaticului ek-sistenţei.”

Când studiezi îndeaproape aceste formulări care au de la început o conotaţie hermeneutică, începi să înţelegi de ce critica umanismului făcută de Heidegger se simte protejată împotriva pericolului de a ajunge la inumanism. Respingând teza, revendicată de umanism, că natura umană ar fi fost suficient studiată, opunându-i în acelaşi timp propria lui onto-antropologie, Heidegger rămâne totuşi indirect fixat asupra funcţiei celei mai importante a umanismului clasic, şi anume: prietenia pe care omul o încearcă pentru cuvintele Celuilalt. El merge chiar până la a radicaliza mobilul care îndeamnă spre prietenie, transpunându-l din domeniul pedagogic în centrul reflecţiei ontologice.

Aici, discursul, citat şi luat în derâdere adesea, despre om în calitatea sa de gardian al fiinţei, îşi găseşte sensul. Folosindu-se de imagini pastorale şi idilice, Heidegger vorbeşte despre îndatorirea proprie omului şi despre natura umană din care se naşte aceasta îndatorire: a prezerva Fiinţa şi a rămâne analog fiinţei. Desigur, oamenii nu supraveghează Fiinţa în maniera în care bolnavul îşi supraveghează simptomele maladiei sale, ci mai degrabă cum îşi supraveghează păstorul turma în luminiş. Cu diferenţa crucială că aici nu e vorba să păzeşti turma de animale ci să concepi lumea ca pe o circumstanţă deschisă, şi mai mult, să păzeşti nu înseamnă aici o nevoie de supraveghere a propriilor interese, alese în deplină libertate, ci că fiinţa însăşi e cea care îi angajează pe oameni ca gardieni. Locul propice slujbei acesteia este luminişul, locul în care Fiinţa se revelă ca fiind ceea ce este.

Ceea ce e liniştitor la Heidegger în certitudinea formulărilor sale, regândite şi supralicitate, despre umanism, este faptul că înglobează omul, considerat ca luminiş al fiinţei, nu domesticire, într-o şcoală a prieteniei care merge mult mai departe decât tot efortul umanismului de a „debestializa” omul, şi decât orice iubire pentru textul care vorbeşte despre iubire. Definind omul drept gardian şi vecin al Fiinţei, şi desemnând limba drept casă a Fiinţei, el obligă omul să fie analog Fiinţei, ceea ce-i impune o reculegere radicală şi îl expune, în calitatea sa de gardian - aproape de casă -, unei reflecţii care pretinde înainte de toate un calm şi o serenitate pe care cea mai completă educaţie nu le-ar putea asigura.

Omul este supus unei contemplări extatice mai semnificativă decât observanţa civilizată a cititorului evlavios al clasicilor. Sejurul imanent heideggerian în casa limbii e văzut ca o aşteptare a ceea ce fiinţa însăşi are de spus. El afirmă o sensibilitate faţă de ceea ce e apropiat, care l-ar face pe om mai calm şi mai docil decât umanistul citindu-i pe clasici. Heidegger pretinde un cititor mai domesticit decât un simplu cititor cumsecade. El vrea să antreneze un proces amical în care el nu ar mai fi primit ca un simplu autor clasic printre atâţia alţii. Mai întâi de toate, ar trebui ca publicul, care se compune prin natura sa dintr-un cerc restrâns de persoane conştiente, să-şi dea seama că fiinţa a luat din nou cuvântul prin intermediul său ca mentor al problemei fiinţei.

În felul acesta, Heidegger face din fiinţă autorul unic al tuturor scrisorilor esenţiale şi se poziţionează el însuşi ca actual secretar al ei. Cel ce adoptă o astfel de poziţie are dreptul să aştearnă pe hârtie diverse bâlbâieli şi să publice tăceri. Fiinţa este deci cea care emite scrisori determinante, mai precis, ea face semne către prietenii dotaţi cu prezenţă de spirit, vecinilor receptivi, gardienilor tăcuţi aflaţi în reculegere. Şi totuşi, oricât de departe am vrea să ne întoarcem privirile, plecând de la acest cerc al co-gardienilor şi al prietenilor fiinţei, noi nu putem nici să creăm naţiuni şi nici măcar să fondăm şcoli alternative. Şi asta mai ales pentru că nu poate exista un canon public al semnelor Fiinţei, numai dacă nu considerăm pentru moment opera omnia a lui Heidegger ca fiind norma şi vocea hiper-autorului anonim.

În faţa acestor comuniuni obscure, rămâne un lucru incert cum anume să constitui o societate de vecini ai fiinţei. Această societate ar trebui desigur să apară, înainte de a se clarifica mai mult, ca o biserică invizibilă a particulelor dispersate, din care fiecare este atentă în felul ei la apariţia monstruosului (des Ungeheuren), aşteptând afirmaţiile care exprimă ceea ce limba îi impune celui care primeşte sau ia cuvântul.5 Nu e util să descriem aici în detaliu caracterul cripto-catolic al simbolurilor meditaţiei heideggeriene.

Ceea ce este crucial aici e faptul că, graţie criticii asupra umanismului făcută de Heidegger, se propagă o schimbare de atitudine care îl consacră pe om unei asceze reflectate mult dincolo de toate obiectivele educaţiei umaniste. Şi că numai mulţumită acestei asceze, dincolo de comunitatea umanistă şi literară, s-ar putea forma o societate de persoane reflexive. Este vorba aici de o societate care ar şti să-l respingă pe om din centrul ei, căci va fi înţeles că oamenii nu există decât în calitatea lor de „vecini ai Fiinţei”, iar nu de proprietari de case încăpăţânaţi sau de posesori ai unei locaţii principale aflată sub contract non-reziliabil. Umanismul nu-i poate aduce nimic acestei asceze atâta vreme cât el vizează idealul omului puternic.

Prietenii umanişti ai autorilor umani ratează preafericita slăbiciune prin care Fiinţa se arată celor care sunt sensibili şi care se simt preocupaţi de ea. În viziunea lui Heidegger, umanismul nu conduce la o accentuare a sentimentelor de umilitate ontologică, ci el crede că vede în umanism mai degrabă fondarea unei contribuţii la istoria reconstrucţiei subiectivităţii. Într-adevăr, Heidegger studiază istoria

Ar fi la fel de greu să ne imaginăm o societate compusă numai din deconstructivişti, sau cea a „autres qui subissent", care fiecare în maniera lui Lévinas, ar acorda prioritate „celuilalt”.
europeană ca teatru al umanismelor militante. Ea îi ţine loc de teren subiectivităţii umane care se defulează cu consecinţe fatale în dominaţia fiinţării. În perspectiva aceasta, umanismul este complicele natural al oricărei orori comise sub pretextul bunăstării umanităţii. În această tragică luptă a titanilor între bolşevism, fascism şi americanism în miezul secolului s-au confruntat - după Heidegger - trei variante ale aceleiaşi violenţe antropocentrice6, trei candidaţi la o domnie mondială împodobită cu idealuri umanitare. Fascismul s-a singularizat demonstrându-şi într-un mod mai deschis dispreţul pentru valorile inhibante care sunt pacea şi educaţia.

Fascismul este într-adevăr metafizica dezinhibiţiei, poate chiar o figură a dezinhibiţiei metafizicii. Din punctul lui Heidegger de vedere, fascismul reprezintă sinteza umanismului şi a bestialismului, şi anume a inhibiţiei şi dezinhibiţiei.

În faţa unor atare respingeri şi transformări, el a repus chestiunea fundamentală a domesticirii şi a formării omului. Şi chiar dacă jocurile de reflecţie ontologică ale lui Heidegger despre om ca gardian - care au făcut la timpul lor scandal - ar părea astăzi complet anacronice, ele au totuşi meritul de a fi articulat în epocă întrebarea, în pofida extraordinarei lor stângăcii: prin ce mijloace s-ar putea domestici omul dacă toate eforturile sale de a se domestici el însuşi l-au condus mai cu seamă la dominarea fiinţării? Ce ar putea domestici omul dacă, în pofida tuturor experienţelor de educare a speciei umane, încă nu este clar cine formează educatorii şi ce predau aceştia? Sau ar fi posibil să nu se mai poată pune de o manieră competentă întrebarea despre formare omului în cadrul unei simple teorii a domesticirii şi a educaţiei?

Vom deriva acum noţiunile lui Heidegger, în care el ne ordonă să ne oprim asupra gândirii meditative, încercând să aruncăm o privire istorică asupra luminişului extatic în care fiinţa se adresează omului. Se confirmă că, în privinţa stabilirii omului în luminiş - sau, pentru a-l cita pe Heidegger, a-l aduce sau a-l face să sur-vină în luminişul Fiinţei -, nu e deloc vorba de o condiţie ontologică şi care din acest motiv nu ar îngădui interogaţia. Există o istorie a intrării omului în luminiş, pe care Heidegger a ignorat-o cu siguranţă - şi care este istoria socială a omului a omului influenţat de problema Fiinţei, şi vâltoarea istorică în deschiderea diferenţei ontologice.

Este momentul să abandonăm pe de o parte istoria naturală a detaşării (Gelassenheit), a serenităţii graţie căreia omul a putut deveni animal deschis către lume şi capabil să existe în lume, şi pe de altă parte istoria socială a domesticirilor, prin care la origine oamenii ca fiinţe se strâng laolaltă pentru a corespunde întregului.7 Istoria reală a luminişului - care este în mod necesar originea unei reflecţii profunde asupra umanităţii dincolo de umanism - este deci compusă din două mari povestiri, convergând într-o perspectivă comună, şi anume în explicaţia evoluţiei de la animalul sapiens la omul sapiens.

Prima dintre aceste povestiri demonstrează aventura hominizării. Ea redă felul cum în răstimpul îndelungatelor perioade ale preistoriei pre-umane şi umane s-a creat, plecând de la om, mamifer vivipar, o specie de creaturi născute prea devreme, care - dacă pot fi utilizaţi termeni atât de paradoxali - şi-au ocupat mediul cu o tot mai crescută imperfecţiune animală.

Atunci intervine revoluţia antropogenetică - explozia naşterii biologice în actul unei veniri-în-lume. În rezerva lui încăpăţânată faţă de orice antropologie şi în zelul lui de a păstra punctul de plecare al existenţei şi al fiinţei-în-lume a omului într-o idee pur ontologică, Heidegger nu a acordat suficientă atenţie acestei explozii. Căci raţiunea pentru care omul a putut să devină o creatură care există în lume îşi are fundamentele în evoluţia speciei, care s-ar putea evoca prin termenii insondabili de naştere precoce, de neotenie şi de imaturitate animală cronică a omului. S-ar putea merge până la a defini omul ca o creatură care a eşuat în tentativa de a-şi păstra animalitatea.

În privinţa motivului acestei „colecţii”, a se compara Michel Schneider, Kollekten des Geistes, Neue Rundschau, 1999.

În eşecul ei de a exista ca animal, creatura nedefinită scapă mediului său şi câştigă astfel lumea în sens ontologic. Această venire-în-lume extatică şi această devoţiune a fiinţei este moştenirea evoluţiei omului. Dacă omul este în-lume, este pentru că el aparţine unei mişcări care îl aduce în lume şi îl expune lumii. El e produsul unei hipernaşteri care face din nou-născut un locuitor al lumii. Exodul acesta nu ar produce decât animale puternice şi, simultan cu apariţia în lume, omul nu s-ar muta în ceea ce Heidegger numea casa fiinţei. Limbile tradiţionale ale speciei umane au făcut suportabil extazul fiinţei-în-lume arătându-le oamenilor cum fiinţa-lor-în-lume poate în acelaşi timp să fie trăită ca fiinţă-în-acord-cu-sine. Asupra acestui punct, luminişul prezintă un eveniment la limita istoriei naturale şi culturale, şi venirea-umană-în-lume capătă foarte curând caracteristicile unui acces la limbaj.

Istoria luminişului nu se poate expune, cu toate acestea, ca o poveste despre mutarea oamenilor în casele limbii. Căci imediat ce oamenii înzestraţi cu limbaj trăiesc în comunitate stabilind o legătură nu doar cu casele de limbaj ci şi cu casele construite, ei sunt atraşi de sedentarism. Din acel moment, ei nu se mai lasă doar adăpostiţi de limbile lor ci şi domesticiţi de locuinţele lor. Casele oamenilor (inclusiv templele zeilor şi palatele regilor lor) sunt semnele distinctive cele mai frapante care se ridică în luminiş. Istoria culturală a arătat limpede că în acelaşi timp cu sedentarizarea, raporturile între om şi animal au suferit o metamorfoză. Începând cu domesticirea omului prin locuire, debutează în paralel epopeea animalelor domestice. Integrarea lor în casele oamenilor nu mai este, totuşi, o simplă poveste a domesticirii ci şi una a dresajului şi a creşterii.

Istoria monstruoasă a coabitării dintre om şi animalele domestice încă nu a fost prezentată într-un mod adecvat: până în zilele noastre, filozofii au refuzat să-şi conceapă propriul lor rol în această istorie. Vălul de tăcere pe care filozofii l-au aruncat peste ansamblul biopoliticii formate de casă, oameni şi animale, nu a fost ridicat decât pe alocuri, iar observaţiile ameţitoare care au fost făcute dezvăluie probleme cu mult mai complicate pentru oameni, Cea mai simplă rămâne aceea a raportului între sedentarizare şi aptitudinea de a teoretiza - deoarece se poate avansa ipoteza că teoria este o variantă a sarcinilor domestice.

În ultimele mele cărţi, am încercat să demonstrez că pe lângă ajungerea-la-limbaj, a existat şi survenirea-la-imagine. Peter Sloterdijk, Sphären I., Blasen; Sphären II., Globen, Frankfurt 1998-99.

Una dintre rarele excepţii este filozoafa Elisabeth de Fontenay, în cartea sa La Silence des bêtes, la philosophie face à l'épreuve de l'animalité, Fayard, 1998.

Pentru Antici, teoria este comparabilă cu o privire senină aruncată pe fereastră - ea este mai întâi principiu de contemplaţie, înainte ca timpurile moderne să facă un principiu de muncă, de când ştiinţa pretinde a fi o putere. În acest sens, ferestrele sunt ca nişte luminişuri încastrate în ziduri, îndărătul cărora oamenii au evoluat în fiinţe capabile să teoretizeze. Plimbările, în timpul cărora se creează o simbioză între mişcare şi reflecţie, sunt o prelungire a vieţii domestice. Faimoasele „promenade ale gândirii” heideggeriene pe câmpii şi pe drumuri care nu duc nicăieri sunt exerciţiul tipic al unui om care îşi are casa în urmă.

A considera luminişul ca un principiu care se naşte din sedentarism nu se referă decât la aspectul benign al dezvoltării omului în locuinţă. Luminişul este în acelaşi timp un câmp de bătălie şi locul deciziei şi al selecţiei. Ţinând seama de acest lucru, formulările unei filozofii pastorale nu mai sunt adaptate. Acolo unde sunt situate casele, trebuie hotărât asupra a ceea ce trebuie să devină oamenii care le locuiesc. Acţiunea este cea care determină care dintre constructori vor fi dominanţi. Când oamenii apar drept constructori de oraşe şi creatori de imperii, misiunile pentru care ei se bat pot fi văzute în luminiş. Subiect grav pe care Nietzsche, maestrul gândirii periculoase, îl descrie în termeni apăsători în partea a treia din Aşa grăit-a Zarathustra:
„Căci el voia să afle ce a devenit între timp omul, dacă s-a înălţat sau dacă s-a diminuat. Şi, o dată, văzu un şir de case noi, la care fu uimit şi zise: ce e cu casele acestea? Cu adevărat nu le-a construit un mare suflet, după imaginea sa!

Şi aceste camere şi aceste cocioabe! Oare intră şi ies din ele oameni, cu adevărat?
Şi Zarathustra rămase nemişcat şi pe gânduri. Spuse în fine, întristat: «Totul s-a micşorat! Peste tot văd porţi mai joase; cine e din specia mea mai poate încă trece, dar numai aplecând spinarea!
Înaintez printre aceşti oameni şi ţin ochii deschişi: au dat înapoi şi tot mai mult dau înapoi; - şi e din cauza celor ce le predau despre fericire şi virtute.

Unii dintre ei vor, dar cea mai mare parte nu sunt decât vruţi.
Rotunzi, deschişi şi îngăduitori, aşa sunt oamenii între ei, cum sunt firele de nisip rotunde, deschise în îngăduitoare.

A-mbrăţişa modest o fericire mică - iată ce au numit ei „resemnare”.
În fond, ei vor pur şi simplu un singur lucru înainte de orice: ca nimeni să nu le facă rău.
Virtute e în ochii lor ce-ţi face firea modestă şi docilă; din lup făcură astfel un căţel, şi din omul însuşi, animal domestic în serviciul omului.» (Aşa grăit-a Zarathustra).
În această rapsodie se disimulează fără nici o îndoială un discurs teoretic despre om ca putere capabilă să domesticească şi să se ocupe de creştere. În ochii lui Zarathustra, oamenii contemporani sunt în principal crescători performanţi, căci au reuşit să facă din omul sălbatic ultimul om. Se înţelege de la sine că asta nu s-a putut face prin simplele mijloace umaniste de îmblânzire, dresaj şi educaţie. Teza omului crescător de oameni dă strălucire orizontului umanist, în măsura în care umanismul nu are nici dreptul nici capacitatea de a gândi dincolo de îmblânzire şi de educaţie. Umanismul se foloseşte de om ca de un pretext şi îl supune îmblânzirii, dresajului şi educaţiei, convins de raportul esenţial între lectură, poziţia şezând şi îmblânzire. În schimb, Nietzsche, care a studiat Darwin şi Pavel cu o atenţie egală, percepe, în spatele orizontului seren al domesticirii şcolare a omului, un al doilea orizont, mai sumbru. El a presimţit un spaţiu în care se vor porni inevitabil lupte în privinţa variantelor de creştere a omului - şi acolo se va revela faţa ascunsă a luminişului. Când Zarathustra se plimbă printr-un oraş în care totul este micşorat, vede noua variantă umană, de talie mai mică, amestecând abil etica şi genetica. Ei s-au supus în
mod liber domesticirii şi au ales creşterea care duce la un comportament domestic. Strania critică a umanismului la care se dedă Zarathustra provine din împrejurarea că a luat cunoştinţă de falsa inocenţă de care se înconjoară omul modern pretins bun.

Şi totuşi, nu am putea vorbi de inocenţă când oamenii aleg deliberat să se crească pe ei înşişi pentru a deveni inocenţi. Prejudecata nietzscheeană faţă de orice cultură umanistă se sprijină pe descoperirea secretului domesticirii umane. El doreşte să denunţe şi să expună funcţiunea secretă a celor care şi-au apropriat monopolul creşterii - preoţii şi profesorii care se prezintă ca prieteni ai omului -pentru a putea lansa o controversă, nouă în istoria lumii, între diferiţii crescători şi programele lor.

Nietzsche postulează aici conflictul de bază pentru viitor: lupta între micii şi marii crescători de oameni - pe care am putea-o defini de asemenea ca lupta între umanişti şi supra-umanişti, între prieteni ai omului şi prieteni ai supraomului. Contrat interpretărilor pe care le-au dat, în anii ’30, proştii cititori ai lui Nietzsche în cizme şi căşti, emblema supraomului nu este visul dezinhibiţiei brutale, ori defularea în bestialitate. Expresia nu trimite nici la omul în starea sa originară, înainte să devină un animal domestic şi pios. Când Nietzsche vorbeşte despre supraom, se gândeşte la o epocă mult depărtată de prezent10, el măsoară procesul milenar de-a lungul căruia s-a operat producţia omului prin intermediul unei împletiri între creştere, domesticire şi educare, într-o uzină care a ştiut să devină aproape vizibilă şi care, sub pretextul educării, nu viza decât domesticirea.

Prin aluziile sale - şi în acest domeniu doar aluziile sunt posibile şi justificabile -, Nietzsche schiţează contururile unui gigantic teren: destinul omului viitor! Puţin importă rolul avut de conceptul supraomului. Este posibil ca Zarathustra să fie purtătorul de cuvânt al unei isterii filozofice al cărei efect contagios s-a risipit, poate pentru totdeauna. Cu toate astea, despre diferenţa şi cititorii fascişti ai lui Nietzsche s-au încăpăţânat în ignoranţa lor: în ce-i priveşte,, ca şi peste tot, nu e deloc vorba de diferenţa între om şi supraom, ci de diferenţa între omenesc şi prea omenesc.

Raportul între îmblânzire şi creştere, şi bineînţeles orice intuiţie privind existenţa unei producţii a omului sau a unei „antropotehnici” într-un sens mai general, sunt exemple pe care gândirea actuală trebuie să le ia în considerare, numai dacă nu se concentrează din nou pe minimalizarea pericolului.

Nietzsche a mers probabil prea departe când a sugerat că domesticirea omului ar fi opera calculată a crescătorilor clericali, urmând astfel instinctul paulinic care, presimţind riscul evoluţiei unui caracter încăpăţânat şi autonom la om, îi opune imediat tehnicile de extincţie şi de mutilare. Acolo este vorba, desigur, de o gândire hibridă, pe de o parte pentru că ea concepe acest proces de creştere pe o perioadă foarte scurtă - ca şi cum câteva generaţii de dominaţie a preoţilor ar fi suficiente pentru a face din lupi câini, şi creaturi primitive din profesorii universităţii din Bâle11, şi pe de altă parte, mai important decât atât, pentru că ea prezumă un responsabil conştient, în timp ce te-ai aştepta mai degrabă la o creştere fără crescător, la o derivă bioculturală fără subiect.

Şi totuşi, chiar lăsând deoparte exaltarea lui anticlericală, gândirea lui Nietzsche conservă un fond suficient de puternic pentru a permite înaintarea în reflecţia asupra umanităţii. Dincolo de noţiunea umanistă de inocenţă.

Subiectul domesticirii omului este marele gând neformulat de care umanismul, din Antichitate până în zilele noastre, nu a ţinut cont niciodată. Până când lucrul acesta a devenit insuportabil şi am fost copleşiţi de această evidenţă: nu prin scrisori am putea sau vom putea ajunge să îmblânzim şi să educăm omul. În mod evident, lectura a fost marea forţă educativă a oamenilor - şi, într-o măsură mai modestă, ea este încă. În schimb, selecţia - indiferent de direcţia în care s-a dezvoltat - a fost întotdeauna o putere ocultă. „Lecţie” şi „selecţie” au mai multe în comun decât ar putea-o admite vreun sociolog, şi chiar ţinând cont de faptul că, pentru moment, suntem incapabili să reconstruim de o manieră precisă raportul între lectură şi selecţie, putem totuşi să ne imaginăm că este adevărat.

Asupra genezei câinelui, a neoteniei etc, vezi Dany-Robert Dufour, Lettre sur la nature humaine à l'usage des survivants, Calmann-Lévy, 1999.

Până la generalizarea alfabetizării, cultura alfabetizată a exercitat o influenţă foarte selectivă asupra societăţilor. Ea crea între alfabetizaţi şi nealfabetizaţi o prăpastie în asemenea măsură de netrecut, încât a produs specii aproape diferite. Dacă am vrea, în ciuda chemărilor la ordine ale lui Heidegger, să vorbim din nou despre antropologie, am putea defini oamenii timpurilor istorice drept animale dintre care unele ştiau să citească şi să scrie, iar altele nu. Din momentul acela, nu ne mai desparte decât un pas, unul desigur îndrăzneţ, de teza conform căreia oamenii sunt animale dintre care unele sunt crescătoare şi altele crescute - o gândire care face parte din folclorul pastoral al Europei încă de la reflecţiile lui Platon despre educaţie şi despre stat. Fraza lui Nietzsche, mai sus citată, comportă o aluzie la această idee atunci când spune că dintre oamenii aflaţi în casele scunde, doar unii exercită voinţa, ei vor, în vreme ce alţii nu fac decât să se supună, sunt vruţi. A fi doar vrut înseamnă a exista ca obiect şi nu ca subiect al selecţiei.
Aceasta e semnătura epocii noastre tehnologice şi antropo-tehnologice: tot mai mulţi oameni se regăsesc de partea activă şi subiectivă a selecţiei, fără să fi ales voluntar rolul de selector. Putem doar constata: există un rău în această putere de alegere, care ar deveni curând o opţiune de non-culpabilitate dacă oamenii refuză explicit să-şi exercite funcţia de selecţie.12 Când posibilităţile ştiinţifice se dezvoltă într-un domeniu pozitiv, oamenii ar greşi dacă ar lăsa să se acţioneze în locul lor, ţinând seama că erau la fel de neputincioşi şi înainte, o putere superioară, fie ea Dumnezeu, destinul sau altcineva. Însă se ştie că refuzurile, demisiile sunt condamnate la sterilitate: ar trebui deci, în viitor, să jucăm jocul în mod activ şi să formulăm un cod al antropo-tehnologiilor. Un astfel de cod ar modifica retrospectiv semnificaţia umanismului clasic, deoarece ar arăta că humanitas nu este doar o prietenie între om şi om, ci implică de asemenea - şi într-un mod tot mai explicit -că omul reprezintă vis major pentru om.

Peter Sloterdijk, Euratoismus, Zur Kritik des politischen Kinetik, expozee despre etica comportamentelor omise, şi „frânarea” ca funcţie progresivă.

Toate acestea sunt prezente deja în parte la Nietzsche, atunci când el îndrăznea să se descrie ca o forţă majoră imaginând influenţele pe termen lung ale ideilor sale. Stinghereala produsă de afirmaţiile sale ţine de faptul că ar trebui să aşteptăm secole sau milenii înainte de a putea evalua asemenea pretenţii. Cine are suflul suficient de puternic pentru a fi în măsură să imagineze o epocă în care Nietzsche ar fi la fel de departe în istorie pe cât era Platon pentru Nietzsche? Ajunge doar să spunem cu claritate că viitoarele perioade lungi vor fi pentru umanitate cele ale deciziilor politice privitoare la specie. Ceea ce se va decide este dacă umanitatea sau principalele ei părţi vor fi capabile să introducă proceduri eficace de auto-îmblânzire. Căci cultura contemporană este şi ea teatrul de luptă al titanilor, între domesticire şi sălbăticire, şi între respectivele lor mijloace de informare în masă. Într-un proces de civilizare care trebuie să înfrunte un val de dezinhibiţie fără precedent, ar fi deosebit de surprinzător ca îmblânzirea să înregistreze succese.13 A şti, în schimb, dacă dezvoltarea va conduce la o reformă genetică a speciei; dacă antropo-tehnologia viitorului va merge până la o planificare explicită a caracterelor genetice; dacă umanitatea în întregul ei va fi capabilă să treacă de la fatalismul naşterii la naşterea opţională şi la selecţia prenatală, acestea sunt întrebări încă vagi şi neliniştitoare la orizontul evoluţiei culturale şi tehnologice.

Caracteristica humanitas-lui e aceea că oamenii se văd expuşi unor probleme prea complicate pentru ei, fără a putea totuşi hotărî să nu se apropie de ele. Această provocare, pentru fiinţa umană, de a se vedea confruntată în acelaşi timp cu inevitabilul şi cu insurmontabilul ce rezultă din el a marcat filozofia europeană de la începuturi, şi în fiinţa umană există o urmă care stă ea însăşi mărturie. După toate cele ce au fost spuse, nu e surprinzător ca această urmă să se manifeste în discursul despre supravegherea şi creşterea omului.

Fac referire aici la violenţa, ca de exemplu cea care invadează actualmente şcolile, mai ales în Statele Unite unde profesorii instalează sisteme de protecţie împotriva elevilor etc. Cum cartea pierduse lupta cu circul în Antichitate, şcoala ar putea astăzi să eşueze în faţa forţelor de educare indirecte: televiziunea de pildă, în lipsa unei noi structuri educative.

În dialogul Politicul (Politikos), tradus de obicei despre omul de stat, Platon a prezentat o Magna Charta a unei politologii pastorale europene. Acest text are două semnificaţii importante: el demonstrează limpede ideea pe care şi-o făcea Antichitatea despre gândire (stabilirea adevărului printr-o clasificare şi o descompunere scrupuloasă a noţiunilor şi a faptelor); şi totuşi, valoarea sa incomensurabilă în istoria gândirii se datorează faptului că ea e prezentă ca o conversaţie între crescători (şi nu întâmplător îşi alege Platon personaje atipice: un străin şi Socrate, ca şi când atenienii obişnuiţi nu ar avea dreptul de a participa la ea), dar şi pentru că acolo e vorba despre selecţionarea unui om de stat aşa cum nu exista la Atena, şi de creşterea unui popor cum nici un alt oraş nu cunoscuse vreodată. Străinul şi Socrate la tinereţe vor încerca aşadar să stabilească politica viitorului, sau arta gardienilor cetăţii, pe reguli transparente şi raţionale.

Acest proiect al lui Platon a suscitat în „Zoo-ul uman” o nelinişte intelectuală care n-a putut fi potolită niciodată. De la politikos şi de la politeia încoace există discursuri care vorbesc despre comunitate ca şi când ar fi vorba de un parc zoologic, care este în acelaşi timp un „parc tematic”. Pornind de la acest lucru, întreţinerea oamenilor în parcuri - şi în oraşe - poate apărea ca o sarcină zoo-politică. Ceea ce este prezent ca reflecţie politică se referă în realitate la regulile funcţionării parcurilor umane. Dacă există o demnitate a omului care merită atenţia filozofică, este mai cu seamă pentru că oamenii nu sunt doar întreţinuţi în parcurile cu teme politice, ci se şi întreţin ei înşişi acolo. Omul este o creatură care se vindecă şi se protejează. Indiferent unde locuieşte, va crea nu parc în jurul lui. Că asta se întâmplă în parcurile urbane, naţionale, regionale sau ecologice, omul ţine să-şi spună peste tot cuvântul asupra regulilor prin care se auto-guvernează.

În ce priveşte Zoo-ul platonician, e important să aflăm mai cu seamă dacă diferenţa între populaţie şi guvernare este doar de grad sau mai degrabă de natură. În primul caz, distanţa între protectori şi protejaţii lor ar fi pur şi simplu pragmatică şi datorată hazardului (li s-ar putea aşadar atribui membrilor turmei facultatea de a-şi reciti protectorii). Cu toate astea, dacă e vorba de o diferenţă de natură între directorii de Zoo şi locuitorii lui, ea ar fi într-o asemenea măsură una fundamentală încât o selecţie nu ar fi recomandabilă, puterea fiind rezultatul unei conştientizări. Şi doar slabii directori de Zoo, pseudo-oamenii de stat şi sofiştii politici şi-ar face publicitate întrebuinţând argumentul că sunt din aceeaşi specie cu membrii turmei. Adevăratul crescător, în schimb, ar miza pe distanţă şi ar transmite în mod discret că acţiunea sa conştientă îl apropie mai mult de Dumnezeu decât de creaturile confuze plasate sub protecţia sa.
Intuiţia periculoasă a lui Platon pentru supuşii periculoşi întâlneşte punctul orb al tuturor sistemelor politice şi pedagogice civilizate: inegalitatea oamenilor în faţa cunoaşterii care conferă putere. Sub forma logică a unui exerciţiu de definire grotesc, dialogul despre omul de stat dezvoltă preambulurile unei antropotehnici politice. Nu e vorba numai de a dirija şi îmblânzi membrii deja docili ai turmei, ci de a creşte în mod sistematic exemplare umane mai apropiate de starea lor ideală. Exerciţiul acesta începe atât de amuzant, încât până şi sfârşitul, mai puţin vesel, ar putea stârni hohote de râs. Ce e oare mai grotesc decât să defineşti arta omului de stat ca o disciplină care se ocupă, dintre creaturile care trăiesc în turmă, de cele care merg pe picioarele lor?

Dar conducătorii oamenilor nu se ocupă, totuşi, de creşterea animalelor care înoată. Dintre animalele terestre, trebuie apoi să le distingem pe cele care au reuşit de cele care nu, pentru a ajunge astfel la populaţii care nu au nici aripi nici pene. Străinul, în dialogul lui Platon, adaugă că acest popor dotat cu picioare este el însuşi împărţit: „o parte ar fi fără coarne şi cealaltă parte cu coarne”. Un interlocutor vioi pricepe repede că cele două entităţi corespund celor două forme de vârstă pastorală: ar trebui deci protectori pentru cornute, şi alţi protectori pentru membrii turmei care nu au coarne. Şi ne dăm repede seama că pentru a găsi lideri veritabili, trebuie să-i elimini pe aceia care se ocupă de cornute. Căci dacă hotărăşti să-i pui pe oameni sub protecţia gardienilor formaţi pentru paza cornutelor, te poţi aştepta la tulburări provocate de oamenii necalificaţi.

Regii cei buni sau basileoi, explică străinul, păzesc uneori membri fără coarne ai turmei. Dar asta nu e tot; sarcina lor constă şi în păzirea creaturilor non-amestecate, adică a acelora care nu se vor acupla în afara speciei lor, precum calul şi măgarul. Ei sunt aşadar obligaţi să vegheze asupra endogamiei şi să încerce să împiedice degenerarea. Dacă adăugăm că aceste fiinţe fără aripi şi fără coarne care se acuplează în sânul speciei lor au drept caracteristică faptul de a fi biped, arta pastorală care se referă la bipedele fără aripi, fără coarne şi neamestecate ar fi adevărata alegere între alte mii de pseudo-competenţe. Tipul acesta de putere trebuie subdivizat la rândul lui în forme violent-tiranice şi vorme voluntare. Şi dacă varianta tiranică este eliminată ca falsă şi înşelătoare, rămâne adevărata artă politică, definită drept „cea care are grijă de un biped atunci când lucrul este deopotrivă voluntar exersat şi acceptat” (Politicul).

Până la acest aspect, Platon a ştiut să-şi descrie perfect teoria sa despre arta omului de stat folosindu-se de metafora păstorului şi turmei sale. Dintre atâtea zeci de iluzii, el a ales unica imagine, unica idee valabilă pentru lucrul avut în vedere. Dar când această idee pare reuşită, dialogul sare dintr-o dată la o nouă metaforă. Nu pentru a confirma aşteptările, ci pentru a relua cu şi mai multă energie şi cu o privire critică partea cea mai dificilă a acestei arte, controlul reproducerii prin intermediul creşterii. Este ocazia de a evoca parabola celebră a ţesătorului şi a omului de stat. Potrivit lui Platon, adevărata valoare a artei regale nu e vădită în votul cetăţenilor care, după toanele lor, îi acordă cuiva sau îi refuză încrederea. Ea nu este nici produsul unui privilegiu moştenit sau a unei noi forme de pretenţie.

Stăpânul platonician îşi află raţiunea de a fi doar în cunoaşterea regală a artei creşterii, o cunoaştere de specialist într-o formă rară şi reflectată. Se iveşte aici spectrul unei regalităţi de elită care se sprijină pe cunoştinţele sale în materie de selecţie şi organizare a fiinţei umane, fără a-i afecta totuşi liberul arbitru. Antropotehnica regală presupune deci ca omul de stat să ştie să asocieze calităţile
Interpretările la Platon făcute de Popper au tendinţa sa neglijeze acest „voluntar repetat în doua rânduri.
cele mai favorabile pentru funcţionarea unei comunităţi în vederea unei homeostazii oprime, selecţionând voluntari care să se lase dirijaţi. Lucrul este posibil, dacă se introduc în cantitate egală în ţesătura comunităţii cele două calităţi principale ale speciei umane: curajul ei războinic, pe de o parte, reflecţia ei filozofică, pe de alta.

Din pricina unei lipse a diversităţii, aceste două calităţi comportă totuşi un pericol, anume acela al creării speciilor degenerate: primo, spiritul războinic poate duce la consecinţe devastatoare pentru patrie; secundo, retragerea în tăcere a celor care se laudă că au spiritualitate îi poate face atât de apatici şi de indiferenţi faţă de stat, încât ar putea fi antrenaţi în servitute fără măcar să îţi dea seama. Iată de ce omul de stat trebuie să selecteze naturi neadaptate înainte să înceapă să construiască statul cu ajutorul fiinţelor adaptate. Pentru a se construi, statul-model are nevoie de naturi onorabile şi voluntare, de curajoşi care să se ocupe de sarcinile dure, dar şi de cei care se consacră reflecţiei, „ţesutului celui mai moale şi mai gras”. Exprimat într-o manieră mai anacronică, doar aceia care reflectează sunt antrenaţi în business-ul cultural.
„Iată-ne la capătul pânzei regale: desăvârşirea, printr-o lucrare dreaptă, a unei ţesături care produce acţiunea politică între caracterele mânate de curaj şi cele care înclină spre cumpătare, este atinsă atunci când arta regelui strânge cele două existenţe într-un tot unificat prin comunitatea de gândire şi de prietenie, şi când, după ce se va fi realizat, în vederea unei vieţi comune, ţesătura cea mai maqgnifică şi cea mai bună, în ea aflându-se înfăşurată toată suflarea cetăţii, sclavii mei ca şi oamenii liberi, ea îi dă prin această pânză o coeziune fermă…”
Cititorul modern care priveşte în acelaşi timp către educaţia umanistă a epocii burgheze, către eugenismul fascist şi către viitorul biotehnologic, recunoaşte imediat caracterul exploziv al acestei reflecţii. Ceea ce Platon exprimă prin intermediul străinului este programul unei societăţi umaniste încarnat în unicul personaj pe de-a întregul umanist: stăpânul artei pastorale regale. Datoria acestui supraumanist ar fi, în sumă, planificarea caracteristicilor de elită, pe care să le reproducem din respect pentru întreg.

Există totuşi o ultimă complicaţie pe care ar trebui să o supunem reflecţiei: păzitorul platonician e veritabil pentru că încarnează imaginea terestră a celui care este unic şi natural; a Dumnezeului originar care, sub domnia lui Chronos, îi avea pe oameni sub paza sa directă. Nu trebuie uitat că şi la Platon e vorba despre Zeu doar ca păzitor şi crescător originar al fiinţei umane. În vremea marii tulburări (metabolei) de sub domnia lui Zeus, zeii se retrag lăsându-le oamenilor misiunea de a se păzi singuri. Aceasta îi revine în mod natural învăţatului, în demnitatea sa de crescător şi păzitor: căci el este acela care ştie să păstreze memoria zeilor. Această pasiune umană care vrea ca omul să se păzească prin propriile lui mijloace ar rămâne un efort inutil fără acest model al înţelepciunii.

2500 de ani după retragerea zeilor, se pare că înţelepţii le-au urmat exemplul, lăsându-ne singuri în ignoranţa noastră şi în neutra noastră pseudo-cunoaştere. Aceste texte pe care înţelepţii ni le-au lăsat strălucesc într-o lumină tot mai sumbră. Sunt încă disponibile în ediţii mai mult sau mai puţin accesibile. Ar putea fi din nou consultate, dacă ar exista un motiv pentru aceasta. Este destinul lor să sfârşească în biblioteci tăcute, precum nişte colete abandonate de destinatarii lor: sunt imaginile sau simulacrele unei înţelepciuni care şi-a pierdut valoarea pentru contemporanii noştri, emisă de autori despre care nu ştim dacă ne mai pot fi prieteni.
Coletele care nu se mai distribuie îşi pierd funcţia de scrisori către eventuali prieteni, pentru a se transforma în obiecte de arhivă. Ceea ce a tăiat în mare parte elanul mişcării umaniste e faptul că, altădată hotărâtoare, cărţile nu-şi mai joacă rolul de scrisori adresate prietenilor, nu se mai află la căpătâiul cititorilor sau pe masa de lucru a acestora. Au dispărut în eternitatea arhivelor. Arhiviştii coboară din ce în ce mai rar pentru a consulta operele paleografice în căutarea unor răspunsuri vechi la probleme moderne. S-ar putea ca în timpul unor cercetări în pivniţele unei culturi moarte, aceşti cititori uitaţi de multă vreme să înceapă să tremure, cuprinşi parcă de o străfulgerare venită de departe. Pivniţa cu arhive s-ar putea oare transforma în luminiş? Toate semnele arată că arhiviştii şi personalul aferent sunt cei care le-au succedat umaniştilor. Micul grup, interesat în continuare de aceste scrieri, îşi dă seama că viaţa poate fi răspunsul sibilinic la întrebări cu o origine de mult uitată.

(Le Monde des Débats, Octobre 1999.)

2010-03-16T04:41:00.000-07:00

De ce ne indragostim?

Arthur Aron, profesor in cadrul Universitatii Stonybrook din New York, a studiat din punct de vedere psihologic fenomenul iubirii ce are loc intre doi oameni, observand dinamica acestuia in functie de anumiti factori si imprejurari.

Cineva spunea ca dragostea este cel mai sanatos si mai just raspuns pe care viata il poate da existentei noastre. Viata nu ar mai avea culoare fara ea, soarele nu ni s-ar mai parea atat de stralucitor, lumea nu ar mai fi la fel de frumoasa, noi insine nu am mai fi noi. Avem nevoie de iubire in viata noastra la fel cum avem nevoie de aer. Si daca aceasta nu se afla in imediata noastra apropiere, o cautam noi. “Oamenii inventeaza poezii, romane, cantece, site-uri dedicate special iubirii. Totul vorbeste deste iubire. Totul se invarte in jurul iubirii. Oamenii traiesc pentru dragoste, mor din dragoste si omoara pentru dragoste. Dorinta de a iubi poate fi chiar mai puternica decat dorinta de a trai”, spune Helen Fisher, antropolog in cadrul Universitatii Rutgers.

Iubirea este o experienta impartasita de doi oameni, dinamica ei variind de la persoana la persoana si de la cuplu la cuplu. Arthur Aron, profesor in cadrul Universitatii Stonybrook din New York, a studiat din punct de vedere psihologic fenomenul iubirii ce are loc intre doi oameni, observand dinamica acestuia in functie de anumiti factori si imprejurari. Concluziile sale fac referire la conditia umana si la predispozitia omului la a se indragosti. In opinia sa, omul se afla intr-o permanenta cautare a propriului eu, simtind continuu nevoia de a se dezvolta personal. Iar relatiile pe care le construim cu cei din jur constituie principala modalitate prin care incercam sa dam o forma concreta acestei dorinte de perfectionare. “Am descoperit in cercetarile noastre cat de important poate fi pentru o persoana sa se simta importanta si eficienta, mai ales in cadrul unei relatii”, spune Arthur Aron. Aceasta dezvoltare personala implica la randul sau necesitatea omului de a se simti independent.

“De obicei ne indragostim de persoanele care ni se par atragatoare si despre care consideram ca s-ar potrivi cu noi, dar suntem predispusi sa fim mai atrasi de persoanele care simt la randul lor atractie fata de noi. Doar in aceasta situatie se creeaza un prilej favorabil dezvoltarii individuale. Iar atunci cand simtim ca unele persoane se simt atrase de noi, apare involuntar un val de bucurie”, afirma acesta. Faptul ca persoana respectiva nu se simte atrasa de noi ne determina sa ne formam o parere negativa asupra propriei persoane si ca atare suntem mai putin predispusi la a ne indragosti de persoana respectiva.
Conform cercetarilor profesorului Arthur Aron, oamenii simt o atractie puternica in circumstante la fel de puternice. Se pare ca oamenii care se intalnesc in conditiile unei demonstratii politice, in avion - atunci cand au loc turbulente sau in orice alta situatie in care sunt agitati si excitati emotional se indragostesc cel mai repede. Se intampla acest lucru deoarece oamenii asociaza ineditul si emotiile situatiei cu persoana intalnita in aceste conditii.

Contrazicand opiniile generale ale oamenilor, statisticele arata ca majoritatea oamenilor se indragostesc mai degraba de oamenii pe care ii cunosc de ceva timp, si nu de oameni pe care i-au cunoscut recent. “Oamenii se indragostesc instantaneu doar intr-o treime din cazuri. Pana si felul in care oamenii se indragostesc variaza de la o cultura la alta. Oamenii apartinand unor culturi diferite se indragostesc in mod diferit. Chiar daca este specifica fiecarei culturi in parte, mai mult ca sigur ca dragostea este un fenomen universal. Toti oamenii se indragostesc la un moment dat”, adauga acesta.

De asemenea, infatisarea fizica are si ea un cuvant de spus atunci cand ne indragostim. Atractivitatea unei persoane constituie unul dintre principalele motive pentru care ne indragostim de acea persoana, dar nu un motiv decisiv. Pe de alta parte se pare ca persoanele neatragatoare intampina mai multe dificultati in stabilirea unei relatii de natura sentimentala decat persoanele atragatoare. Conform cercetarilor lui Arthur Aron, calitatile care conteaza cel mai mult atunci cand ne indragostim de o persoana sunt inteligenta si bunatatea. Aceste doua calitati ne atrag cel mai mult la o persoana si de cele mai multe ori ne dam seama de existenta lor in timp, si nu la prima vedere. “Inteligenta este importanta in toate aspectele vietii, dar mai ales in dragoste. Ingredientul principal al unei relatii de durata il constituie insa bunatatea, sub toate aspectele sale”, constata Arthur Aron.

2010-03-16T01:14:00.000-07:00

Cartea o gasiti deja in Libraria Gutenberg, la pretul de 44,95 lei.

2010-03-15T01:53:00.000-07:00

Robert John Downey, Jr. (born April 4, 1965) is an American actor, film producer, and musician. Downey made his screen debut at the age of five when he appeared in one of his father's films, and has worked consistently in film and television ever since. During the 1980s, he had roles in a series of coming of age films associated with the Brat Pack. Less Than Zero (1987) is particularly notable, not only because it was the first time Downey's acting would be acknowledged by critics, but also because the role pushed Downey's already existing drug habit one step further. After Zero, Downey started landing roles in bigger films such as Air America (1990) and Soapdish (1991). These higher-profile roles eventually led to his being cast as Charlie Chaplin in the 1992 film Chaplin, for which he earned an Academy Award nomination for Best Actor.

Between 1996 and 2001, Downey was frequently arrested on drug-related charges and went through several drug treatment programs, but had difficulty staying sober. After being released from the California Substance Abuse Treatment Facility and State Prison in 2000, Downey joined the cast of the hit television series Ally McBeal, playing the new love interest of Calista Flockhart's title character. His performance was praised and he was nominated for an Emmy Award in the Outstanding Supporting Actor in a Comedy Series category and won a Golden Globe for Best Supporting Actor in a mini-series or TV Film, but his character was written out when Downey was fired after two drug arrests in late 2000 and early 2001. After one last stay in a court-ordered drug treatment program, Downey finally achieved lasting sobriety and his career began to take off again. He appeared in semi-independent films such as The Singing Detective (2003), Kiss Kiss Bang Bang (2005), and A Scanner Darkly (2006). He also had supporting roles in the mainstream films Gothika (2003) and Zodiac (2007). In 2004, Downey released his debut studio album The Futurist.

In 2007, Downey was cast as the title character in the comic book adaptation Iron Man which premiered in the spring of 2008, making almost $100 million in the United States and Canada during its opening weekend. In addition to receiving commercial success, Downey's performance in the film received rave reviews. His other 2008 films include Charlie Bartlett and the Ben Stiller-directed Tropic Thunder, in which he portrayed an Australian method actor overly engrossed in his role as an African-American soldier. He received his second Oscar nomination for said film, in the category of Best Supporting Actor, which he lost to Heath Ledger. Next he played the titular lead character in Guy Ritchie's adaptation of Sherlock Holmes, released Christmas 2009, for which Downey won a Golden Globe for Best Performance by an Actor in a Motion Picture - Musical Or Comedy for his portrayal of the famous detective.[1] He will also be returning to the role of Iron Man in the 2010 sequel, Iron Man 2.

Early life and family
Downey was born in New York City, New York, the younger of two children. His father, Robert Downey, Sr., is an actor, writer, producer, cinematographer, and director of underground films, and his mother, Elsie (née Ford), is also an actress and appeared in Downey Sr.'s films. Downey's father is of Irish and Ashkenazi Jewish ancestry and his mother is of German and Scottish descent. His father was born "Robert Elias," but changed his last name to "Downey" (after his stepfather James Downey) when he was a minor and wanted to enlist in the Army.

Downey had minor roles in his father's projects in his childhood. He made his acting debut at age five playing a sick puppy in the absurdist comedy Pound (1970), and then at age seven he appeared in the surrealist Greaser's Palace (1972). At the age of 10, he was living in England and studied classical ballet as part of a larger curriculum. He grew up in Greenwich Village and attended the Stagedoor Manor Performing Arts Training Center in upstate New York, as a teenager. When his parents divorced in 1978, Downey moved to California with his father, but in 1982 he dropped out of Santa Monica High School and moved back to New York to pursue an acting career full time.

Career
Beginnings and critical acclaim

Downey and James Spader in Less Than Zero (1987)In 1985, at age 20, Downey joined the cast of the weekly television comedy show Saturday Night Live (SNL), but was fired in 1986 following a cast overhaul that was done in order to save the show from cancellation due to low Nielsen ratings and critics panning the show for its mediocre cast at the time. Downey had his breakthrough when in 1985 he played James Spader's sidekick in Tuff Turf and then a bully in John Hughes's Weird Science. He was considered for the role of Duckie in John Hughes's film Pretty in Pink (1986), but his first lead role would be with Molly Ringwald in The Pick-up Artist (1987). Because of these and other coming of age films Downey did during the 1980s, he is sometimes named as a member of the Brat Pack.

In 1987, Downey played Julian Wells, a drug-addicted rich boy whose life rapidly spirals out of his control, in the film version of the Bret Easton Ellis novel Less Than Zero. His performance, described by Janet Maslin in The New York Times as "desperately moving", was widely praised, though Downey has said that for him "the role was like the ghost of Christmas Future" since his drug habit resulted in him becoming an "exaggeration of the character" in real life. Zero drove Downey into films with bigger budgets and names, such as Chances Are (1989) with Cybill Shepherd and Ryan O'Neal, Air America (1990) with Mel Gibson, and Soapdish (1991) with Sally Field, Kevin Kline and Whoopi Goldberg.

In 1992, he starred as Charlie Chaplin in Chaplin, a role for which he prepared extensively, learning how to play the violin and tennis. He even had a personal coach in order to imitate Chaplin's posture and way of carrying himself. The role garnered Downey an Academy Award nomination for Best Actor at the Academy Awards 65th ceremony, losing to Al Pacino in Scent of a Woman. His other films in the 1990s included Heart and Souls, Only You, Natural Born Killers, Restoration, Two Girls and a Guy, Black and White, Short Cuts, and The Last Party, a documentary written by Downey.

Substance abuse

Downey Jr. at the premiere of Air America, 1990From 1996 through 2001, Downey was arrested numerous times on drug-related charges and went several times through drug treatment programs unsuccessfully, explaining in 1999 to a judge: "It's like I have a loaded gun in my mouth and my finger's on the trigger, and I like the taste of the gunmetal."[13] He also explained his relapses by claiming to be addicted to drugs since the age of eight; his father was giving them to him as he was also an addict.

In April 1996, Downey was arrested for possession of heroin, cocaine and an unloaded .357-caliber Magnum handgun, while he was speeding down Sunset Boulevard. A month later, when on parole, he trespassed into a neighbor's home while under the influence of a controlled substance, falling asleep in one of the beds. He was sentenced to three years of probation and required to undergo mandatory drug testing. In 1997 he missed one of the court-ordered drug tests and had to spend four months in the Los Angeles County jail. When Downey missed another required drug test in 1999, he was arrested once more. Despite Downey's lawyer, Peter Knecht, assembling for his client's 1999 defense the same team of lawyers that successfully defended O. J. Simpson during his criminal trial for murder, Downey was sentenced to a three-year prison term at the California Substance Abuse Treatment Facility and State Prison in Corcoran, California (a.k.a. "Corcoran II"). At the time of the 1999 arrest, all of Downey's film projects had wrapped and were close to release, with the exception of In Dreams, which he was allowed to complete filming. He had also been hired for voicing "The Devil" on the NBC animated television series God, the Devil and Bob, but was fired when he failed to show up for rehearsals.

After spending nearly a year in California Substance Abuse Treatment Facility and State Prison in Corcoran, California, Downey, on condition of posting $5,000 bail, was unexpectedly freed when a judge ruled that his collective time in incarceration facilities (spawned from the initial 1996 arrests) had qualified him for early release. A week after his 2000 release, Downey joined the cast of the hit television series Ally McBeal, playing the new love interest of Calista Flockhart's title character. His performance was praised and the following year he was nominated for an Emmy Award in the Outstanding Supporting Actor in a Comedy Series category and won a Golden Globe for Best Supporting Actor in a mini-series or TV Film. He also appeared as a writer and singer on Vonda Shepard's Ally McBeal: For Once in My Life album, and he sang with Sting a duet of "Every Breath You Take" in an episode of the series. Despite the apparent success, Downey claims that his performance on the series was overrated and that "It was my lowest point in terms of addictions. At that stage, I didn't give a fuck whether I ever acted again." In January 2001, Downey was scheduled to play the role of Hamlet in a Los Angeles stage production directed by Mel Gibson.

Before the end of his first season on Ally McBeal, Downey was arrested during Thanksgiving 2000, when his room at Merv Griffin's Hotel and Givenchy Spa in Palm Springs, California was searched by the police who were responding to an anonymous 911 call. Downey was under the influence of a controlled substance and in possession of cocaine and Valium. Despite the fact that if convicted he could face a prison sentence of up to four years and eight months, he signed on to appear in at least eight more Ally McBeal episodes. In April 2001, while he was on parole, a Los Angeles police officer found him wandering barefoot in Culver City, near southwest Los Angeles. He was arrested for suspicion of being under the influence of drugs but was released a few hours later,even though tests showed he had cocaine in his system. After this last arrest, producer David E. Kelley and other Ally McBeal executives ordered last-minute re-writes and re-shoots and dismissed Downey from the show, despite the fact that Downey's character had resuscitated Ally McBeal's ratings. The Culver City arrest also cost him a role in the high-profile film America's Sweethearts, and the subsequent incarceration forced Mel Gibson to shut down his planned stage production of Hamlet as well. In July 2001, Downey pleaded no contest to the Palm Springs charges, avoiding jail time; instead, he was sent into drug rehabilitation and put on a three-year probation, benefiting from the California Proposition 36, which had been passed the year before with the aim of helping non-violent drug offenders overcome their addictions instead of sending them to jail.
The book Conversations with Woody Allen reports that director Woody Allen wanted to cast Downey and Winona Ryder in his film Melinda and Melinda in 2000, but was unable to do so because he could not get insurance on them, stating, "We couldn't get bonded. The completion bonding companies would not bond the picture unless we could insure them. We were heartbroken because I had worked with Winona before [on Celebrity] and thought she was perfect for this and wanted to work with her again. And I had always wanted to work with Bob Downey and always thought he was a huge talent."

Career comeback
After five years of substance abuse, arrest, rehab, and relapse, Robert Downey, Jr. was finally ready to work toward a full recovery from drugs and a return to his career. In discussing his failed attempts to control his own addictive behavior in the past, Downey told Oprah Winfrey in November 2004 that "when someone says, 'I really wonder if maybe I should go to rehab?' Well, uh, you're a wreck, you just lost your job, and your wife left you. Uh, you might want to give it a shot." He added that after his last arrest in April 2001, when he knew he would likely be facing another stint in prison or another form of incarceration, such as court-ordered rehab, "I finally said, 'You know what? I don't think I can continue doing this.' And I reached out for help, and I ran with it.[...]You can reach out for help in kind of a half-assed way, and you'll get it, and you won't take advantage of it. It's not that difficult to overcome these seemingly ghastly problems...what's hard is to decide to actually do it."

Downey got his first post-rehab acting job in August 2001, lip-syncing in the video for the Elton John's single "I Want Love". Video director Sam Taylor-Wood shot 16 takes of the video and used the last one because, according to John, Downey looked completely relaxed, and "the way he underplays it is fantastic."

Downey was able to return to the big screen only after Mel Gibson, who had been a close friend to Downey since both had co-starred in Air America, paid Downey's insurance bond for the 2003 film The Singing Detective. Gibson's gamble paved the way for Downey's comeback, and Downey returned to mainstream films in the mid 2000s with Gothika, for which producer Joel Silver withheld 40 percent of his salary until after production wrapped as insurance against his addictive behavior; similar clauses have become standard in his contracts since then.

After Gothika, Downey was cast in a number of leading and supporting roles, including well-received work in a number of semi-independent films: A Guide to Recognizing Your Saints, Good Night, and Good Luck, A Scanner Darkly, and Steven Shainberg's fictional biopic of Diane Arbus, Fur, where Downey's character represented the two biggest influences on Arbus' professional life, Lisette Model and Marvin Israel. Downey also received great notice for his roles in more mainstream fare such as Kiss Kiss Bang Bang, Disney's poorly received The Shaggy Dog, and David Fincher's 2007 take on one of the most famous unsolved serial killing cases ever, Zodiac.

On November 23, 2004, Downey released his debut musical album, The Futurist, on Sony Classical, for which he designed the cover art and designed the track listing label on the CD with his son Indio. The album received mixed reviews, but Downey stated in 2006 that he probably will not do another album as he felt that the energy he put on doing the album was not compensated.

In 2006, Downey returned to his television roots when he guest-starred on Family Guy in the episode "The Fat Guy Strangler". Downey had previously telephoned the show's production staff and asked if he could produce or assist in an episode creation, as his son is a fan of the show. The producers of the show accepted the offer and created the character of Patrick Pewterschmidt, Lois Griffin's long lost, mentally disturbed brother, for Downey.

Downey signed on with publishers HarperCollins to write a memoir, which in 2006 was already being billed as a "candid look at the highs and lows of his life and career". In 2008, however, Downey returned his advance to the publishers and cancelled the book without further comment.

Iron Man and beyond
With all of the critical success Robert Downey, Jr. had experienced throughout his career, he had never appeared in a "blockbuster" film. All of that would change in the summer of 2008, when Downey starred in two critically and commercially successful films, Iron Man and Tropic Thunder. In the article Ben Stiller wrote for Downey's entry in the 2008 edition of The Time 100, he offered an observation on Downey's commercially successful summer at the box office:

Yes, Downey is Iron Man, but he really is Actor Man.[...]In the realm where box office is irrelevant and talent is king, the realm that actually means something, he has always ruled, and finally this summer he gets to have his cake and let us eat him up all the way to the multiplex, where his mastery is in full effect.
—-- Ben Stiller, The 2008 Time 100, entry #60, "Robert Downey Jr."

Iron Man
Main article: Iron Man (film)
In 2007, Downey was cast as the title character in the film Iron Man, with director Jon Favreau explaining the choice by stating: "Downey, Jr., wasn't the most obvious choice but he understood what makes the character tick. He found a lot of his own life experience in 'Tony Stark'. "Favreau insisted in having Downey as he repeatedly claimed that Downey would be to Iron Man what Johnny Depp is to the Pirates of the Caribbean trilogy, a lead actor that could both elevate the quality of the film and increase the public's interest in it. For the role Downey had to gain more than 20 pounds of muscle in five months so as to look like he "had the power to forge iron."

Iron Man was globally released between April 30 and May 3, 2008, grossing over $300 million in the United States and Canada and receiving rave reviews which cite Downey's performance as a highlight of the film. As a result, both Downey and Favreau stated their interest in making Iron Man a trilogy. By October 2008, Downey had agreed to appear as Iron Man in two Iron Man sequels and the future film starring the Avengers, the superhero team that Stark joins. He also made a small appearance as Iron Man's alter ego Tony Stark in the 2008 film The Incredible Hulk, as a part of Marvel Studios' attempt to depict the same Marvel Universe on film by providing continuity among the movies.

Tropic Thunder
Main article: Tropic Thunder
After Iron Man, Downey appeared alongside Ben Stiller and Jack Black in another 2008 summer film, the Stiller-directed Tropic Thunder. Each man plays a Hollywood archetype—self-absorbed multi-Oscar winning Aussie method actor Kirk Lazarus (Downey), aging action hero desperately looking to reinvent himself as a serious actor (Stiller), and overweight heroin-addicted self-destructive comic best known for portraying multiple characters in a franchise of comedies about a family that farts in every film (Black)—as they star in an extremely expensive Vietnam-era movie called Tropic Thunder. Lazarus undergoes a "controversial skin pigmentation procedure" in order to take on the role of African-American platoon sergeant Lincoln Osiris, which required Downey to wear dark makeup and a wig. Both Stiller and Downey feared Downey's portrayal of the character could become controversial:

Stiller says that he and Downey always stayed focused on the fact that they were skewering insufferable actors, not African-Americans. 'I was trying to push it as far as you can within reality,' Stiller explains. 'I had no idea how people would respond to it.' Stiller screened a rough cut of the film [in March 2008] and it scored high with African-Americans. He was relieved at the reaction. 'It seems people really embrace it,' he says.
—Entertainment Weekly- First Look: 'Tropic Thunder'
When asked by Harry Smith on CBS's The Early Show who his model was for Lazarus, Downey laughed before responding, "Sadly, my sorry-ass self."

Released in the United States on August 13, 2008, Tropic Thunder received generally good reviews with 83% of reviews positive and an average normalized score of 71%, according to the review aggregator websites Rotten Tomatoes and Metacritic, respectively. It earned $26 million in its North American opening weekend and retained the number one position for its first three weekends of release. The film grossed $180 million in theaters before its release on home video on November 18, 2008. Downey was also nominated for the Academy Award for Best Supporting Actor for his portrayal as Lazarus, but lost to Heath Ledger for his portrayal as the Joker in The Dark Knight.

Post-Iron Man career
Opening in late April 2009 was a film Downey finished in mid-2008, The Soloist; the film was pushed out from a November 2008 release by Paramount Pictures due to the studio's tight end-of-year release schedule. Critics who had seen the movie in 2008 were mentioning it as a possible Academy Award candidate. Downey still picked up an Academy Award nomination for the 2008 release year for his role in Tropic Thunder, but did not gain similar recognition for The Soloist after its delayed release.

The first role Downey accepted after Iron Man was the lead in Guy Ritchie's Sherlock Holmes. Warner Bros. released on December 25, 2009. The film set several box office records in the United States for a Christmas Day release, besting the previous record holder, 2008's Marley & Me, by nearly $10M, and finished second only to Avatar in a record-setting Christmas weekend release at the movies. Sherlock Holmes ended up being the 10th highest grossing film of 2009. When Downey won the Golden Globe for Best Actor in a Motion Picture Musical or Comedy from the Hollywood Foreign Press Association for his role as Sherlock Holmes, he noted in his acceptance speech that he had prepared no remarks because "my wife (Sherlock Holmes producer Susan Downey) told me at 10:00 this morning that Matt Damon (nominated for his role in The Informant!) was going to win."

Music career
Robert Downey, Jr.'s passion for singing has become known, as he has sung on several soundtracks in his films such as Too Much Sun, Two Girls and a Guy, Friends and Lovers, The Singing Detective and Kiss Kiss Bang Bang. He released a CD in 2005 called The Futurist, and while promoting his film Tropic Thunder, he and his co-stars Ben Stiller and Jack Black were back up singers "The Pips" to Gladys Knight singing "Midnight Train to Georgia".

Awards and recognition
In 1992, Downey became the first cast member of Saturday Night Live to be nominated for a Best Actor Oscar, which he garnered for 1992's Chaplin. Though he lost the award to Al Pacino in Scent of a Woman, he won the BAFTA (the awards given by the British Academy for Film and Television Arts, the U.K. equivalent of the Oscars) for Best Actor for Chaplin, in Chaplin's own home country.

In 1993, Downey won a Saturn Award for Best Male Actor (Film) for Heart and Souls, an early sign of fan recognition of his talent leading to guild-level awards.

Downey's 1993 film Short Cuts, an ensemble piece directed by legendary filmmaker Robert Altman, received two "Best Ensemble Cast" awards, one from the Venice Film Festival, and the other from the 1993 Golden Globes.

As of 2010, Downey has three Golden Globe Awards to his name: A "Best Ensemble Cast" Globe for 1993's Short Cuts, and a "Best Supporting Actor - Television" Globe for his 2000 turn in Ally McBeal. In 2010, Downey won a Golden Globe for his role in Sherlock Holmes.

The Screen Actors Guild also recognized his 2000 Ally McBeal performance by giving him the Outstanding Actor in a Comedy Series award.

In 2003, shortly after Downey returned to the acting world clean and sober, he received a Career Achievement Award from the Chicago International Film Festival.

In 2004, Downey was named "Man of the Year" by Harvard's Hasty Pudding Theatricals.

The 2006 large ensemble piece A Guide to Recognizing Your Saints, a film Downey co-produced, received a special jury prize for Dramatic film from the Sundance Film Festival.

In May 2008, Downey was named to the annual list of The Time Magazine 100 Most Influential People.

In October 2008, Paramount Pictures began advertising for Downey to receive an Academy Awards nomination for Best Supporting Actor for his role in Tropic Thunder. In a November 2008 issue of Entertainment Weekly, Downey's performance as self-important Australian method actor Kirk Lazarus was considered one of three sure contenders for the best supporting actor award. As a way of extending the film-within-a-film "universe" into real life, there have also been at least two online "For Your Consideration" ads touting Downey's character, Kirk Lazarus, for Best Supporting Actor; one of these contains "scenes" from the faux trailer for Satan's Alley that were not in the trailer as released in theaters. GetTheBigPicture.net has verified that at least one of these ads was definitely produced by Paramount and intended for early FYC awareness for Downey's role.

In October 2008, Downey was ranked at #4 on AskMen.com online magazine's 49 Most Influential Men in 2008.

In November 2008, Downey was named by Entertainment Weekly as "Entertainer of the Year.

Since the opening of the 2008 film critics' award ceremonies in early December 2008, Downey was repeatedly nominated for Best Supporting Actor awards for his portrayal of Kirk Lazarus in Tropic Thunder on the various film critics' award lists; on December 11, 2008, Downey picked up a nomination for one of the more significant awards, receiving a Golden Globe nomination for Best Supporting Actor in Tropic Thunder. Downey picked up his first win of the 2008 award season as part of the Boston Society of Film Critics' Best Ensemble Cast for Tropic Thunder. ShoWest Convention has saluted him as "Actor of the Year". On January 22, 2009, Downey was nominated for an Academy Award for Best Supporting Actor for his role in Tropic Thunder, which he ultimately lost to Heath Ledger in The Dark Knight.

On 2009 Downey was nominated for three award for Favorite Male Movie Star, Favorite Superhero and Favorite Male Action Star at People's Choice Awards.

On February 15, 2009, Downey won best international actor for Iron Man at the Irish Film and Television Awards, his second win for the 2008 awards season.

In November 2009, Downey was number 5 in People Magazine's "The Sexiest Man Alive 2009".

On January 17, 2010, Downey won the Golden Globe Award for Best Performance by an Actor in a Motion Picture - Comedy Or Musical for his role in Sherlock Holmes. However, he failed to earn an Academy Award nomination for the same performance.

Personal life
Downey started dating actress Sarah Jessica Parker after meeting on the set of Firstborn. They separated in 1991, according to Downey, because of his drug and alcohol abuse. Downey also dated Marisa Tomei in the late 1980s, with whom he appeared in Only You and Chaplin. He married actress/singer Deborah Falconer on May 29, 1992 after a 42-day courtship, and had a son with her named Indio Falconer Downey, born on September 7, 1993 in Los Angeles County, California. The strain on their marriage from Downey's repeated trips to rehab and jail finally reached a breaking point; in the midst of Downey's last arrest where he was sentenced to an extended stay in rehab, Falconer left Downey in 2001 and took Indio with her. Downey and Falconer finalized their divorce on April 26, 2004.

Under the guidance of both of his parents, Indio Falconer Downey began developing his own show business career before he had even reached his teens. His first professional work was an appearance in one of his father's movies, Kiss Kiss Bang Bang, playing a younger version of his father's character Harry Lockhart. Following his mother's musical lead, Indio has branched out into a musical career as lead guitarist for a rock band, The Jack Bambis, whose members are all under the age of 18. Downey now sees his son frequently after settling custody arrangements with Falconer, and the pair are often photographed together at public appearances for each of their careers.

In 2003, while on the set of Gothika, Downey met producer Susan Levin, an Executive Vice President of Production at Joel Silver's movie company, Silver Pictures. Downey and Susan quietly struck up a romance during production, though Susan turned down his romantic advances twice. Despite Susan's worries that the romance would not last after the completion of shooting because "he's an actor; I have a real job", the couple's relationship continued after production wrapped on Gothika, and Downey proposed to Susan on the night before her thirtieth birthday. The couple was married on August 27, 2005 in a Jewish ceremony at Amagansett, New York.

Downey says he has been drug-free since July 2003, thanks to the help of his family, therapy, meditation, twelve-step recovery programs, yoga and the practice of Wing Chun Kung Fu. He has described his religious beliefs as "Jewish-Buddhist," although he has been interested in the past by Christianity and the Hare Krishna ideology. Rachel McAdams, who co-starred with Downey in Sherlock Holmes, referred to him as a "superhero" for his "committed" work ethic during a 2009 panel discussion. On the same panel, Downey described how he worked long hours and many weekends to ensure his accuracy in portraying Holmes so as to help make the film a success.

Downey has been a close friend of Mel Gibson since they starred in Air America. Downey defended the actor/director during the controversy surrounding The Passion of the Christ, and argued that "nobody's perfect" regarding Gibson's DUI. Said Gibson of Downey:

“ He was one of the first people to call and offer the hand of friendship. He just said, ‘Hey, welcome to the club. Let's go see what we can do to work on ourselves.’ ”

Downey has indicated that his time in prison has changed his political point of view somewhat, saying: “I have a really interesting political point of view, and it’s not always something I say too loud at dinner tables here, but you can’t go from a $2,000-a-night suite at La Mirage to a penitentiary and really understand it and come out a liberal. You can’t. I wouldn’t wish that experience on anyone else, but it was very, very, very educational for me and has informed my proclivities and politics ever since.” In a 2007 interview with W magazine Downey showed the journalist a photograph of himself and his wife with President George W. Bush.

2010-03-15T01:48:00.000-07:00

Chaplin is a 1992 British biographical film about the life of English comedian Charlie Chaplin. It was produced and directed by Richard Attenborough and stars Robert Downey, Jr., Dan Aykroyd, Kevin Kline, and Anthony Hopkins. It also features Geraldine Chaplin in the role of her own paternal grandmother, Hannah Chaplin.

The film was adapted by Diana Hawkins, William Boyd, Bryan Forbes and William Goldman from the books My Autobiography by Chaplin and Chaplin: His Life and Art by film critic David Robinson. The original music score was composed by John Barry.

Plot summary
The film is structured around lengthy flashbacks as the elderly Chaplin recollects moments from his life during a conversation with fictional character George Hayden (Anthony Hopkins), the editor of his autobiography. Chaplin's recollections begin with his childhood of extreme poverty, from which he escapes by immersing himself in the world of the London music halls, after which he relocates to the United States. The film includes references to some of his many romantic episodes (including Hetty Kelly, Mildred Harris, Georgia Hale, Marion Davies, Edna Purviance, Lita Grey, Paulette Goddard, Joan Barry and Oona O'Neill).

Principal cast

Robert Downey, Jr. Charlie Chaplin
Geraldine Chaplin Hannah Chaplin, Charlie's mother
Paul Rhys Sydney Chaplin, Charlie's brother
John Thaw Fred Karno, British music-hall impresario
Moira Kelly Hetty Kelly / Oona O'Neill, Charlie's final wife
Anthony Hopkins George Hayden, Charlie's biography editor
Dan Aykroyd Mack Sennett, an early Hollywood film producer
Marisa Tomei Mabel Normand, a young Hollywood actress
Penelope Ann Miller Edna Purviance, a young Hollywood actress
Kevin Kline Douglas Fairbanks, a leading man in early Hollywood movies
Matthew Cottle Stan Laurel, a Hollywood comedian
Maria Pitillo Mary Pickford, a leading lady in early Hollywood movies
Milla Jovovich Mildred Harris, a young Hollywood actress and Charlie's first wife
Kevin Dunn J. Edgar Hoover, head of the US Federal Bureau of Investigation
Deborah Moore Lita Grey, a young Hollywood actress and Charlie's second wife
Diane Lane Paulette Goddard, a young Hollywood actress and Charlie's third wife
Nancy Travis Joan Barry, a young Hollywood actress
James Woods Joseph Scott, a California attorney
David Duchovny Roland Totheroh, Chaplin's long time cameraman

Critical reception
Although the film was criticized for taking dramatic licence with some respects of Chaplin's life, Downey's performance as Chaplin won almost universal acclaim. Attenborough was sufficiently confident in Downey's performance to include historical footage of Chaplin himself at the end of the film.

The film was lauded for its high production values, but many critics dismissed it as an overly glossy biopic. One critic wrote that the screenplay "endeavors to cover too much ground. The life of Charlie Chaplin was so vast and varied that a film is far too restrictive a format to give it justice."

2010-03-15T01:41:00.000-07:00

A Clockwork Orange (1962) is a dystopian novel by Anthony Burgess.

The title is taken from an old Cockney expression, "as queer as a clockwork orange"¹, and alludes to the prevention of the main character's exercise of his free will through the use of a classical conditioning technique. With this technique, the subject’s emotional responses to violence are systematically paired with a negative stimulation in the form of nausea caused by an emetic medicine administered just before the presentation of films depicting "ultra-violent" situations. Written from the perspective of a seemingly biased and unapologetic protagonist, the novel also contains an experiment in language: Burgess creates a new speech that is the teenage slang of the not-too-distant future.

The novel has been adapted for cinema in a controversial movie by Stanley Kubrick, and also by Andy Warhol; adaptations have also been made for television, radio, and the stage. As well as inspiring a concept album, the novel and films are referred to in, and have inspired, a number of songs and bands.

Plot summary
Part 1: Alex's world
Alex, living in near-future England, leads his gang on nightly orgies of opportunistic, random violence. Alex's friends ("droogs" in the novel's Anglo-Russified slang) are Dim, a slow-witted bruiser who is the gang's muscle, Georgie, and Pete. Alex, who is quick-witted and possessing an often disconcerting sense of humour, is clearly the smartest of the group and seemingly very cultured.

The novel begins with the droogs sitting in their favourite milkbar, drinking drugged milk to hype themselves for the night's mayhem. They assault a scholar walking home from the library, stamp on a panhandling derelict, scuffle with a rival gang led by Billyboy, rob a newsagent and leave its owners unconscious, then steal a car. Joyriding in the countryside, they break into an isolated cottage and maul the young couple living there, beating the husband and raping his wife. The droogs ditch the car, and Dim and Georgie make clear their dissatisfaction with Alex's domination of the gang. At home in his dreary flat, Alex plays classical music thunderously while bringing himself to climax with fantasies of even more orgiastic violence.

Alex skips school the following morning and is visited by P. R. Deltoid, a "post-corrective advisor" assigned to remediate his juvenile delinquency. Visiting his favourite music shop, Alex meets a pair of underage girls and takes them back to his parents' flat, where he feeds them alcohol and sexually assaults them while they are intoxicated.

Alex later chats with his parents, who are sceptical of his claims about having a night job, yet too intimidated to press the issue. Arriving late to meet the droogs, who have already pumped themselves up with "the old knifey moloko" (i.e., drugged milk), Alex is at a disadvantage. Georgie challenges Alex for leadership of the gang, demanding that they pull a "man-sized" job by robbing a wealthy old woman who lives alone with her cats. Alex quells the rebellion by slashing Dim's hand and fighting with Georgie, then in a show of generosity takes them to a bar for some fortifying drinks. Georgie and Dim are ready to call it a night, but Alex bullies them into proceeding with the burglary. At the woman's house, she's reluctant to open the door and calls the police. His droogs lift Alex through a second-floor window and, after a farcical struggle, he knocks the old woman unconscious. With sirens in the distance Alex flees. His droogs await him at the front door, and Dim hits Alex with a chain across the eyes, causing him extreme pain and temporary blindness (the chain was replaced with a full milk bottle in the film version). They leave Alex to fend for himself, and the police find and arrest him. At the police station they ask him questions about the invasion. P.R. Deltoid shows up and renounces Alex, spitting in his face and telling him that he can't intercede on his behalf any longer. Alex is later summoned from his jail cell and learns that his victim has died and he is now guilty of murder.

Part 2: The Ludovico Technique
After enduring prison life for two years, Alex gets a job as an assistant to the prison chaplain. He feigns an interest in religion and amuses himself by reading the Bible for its lurid descriptions of "the old yahoodies (Jews) tolchocking (beating) each other" and imagining himself taking part in "the nailing-in" (the Crucifixion of Jesus). Alex learns of his ex-droog Georgie's death by an intended victim during a botched robbery. He also hears about an experimental rehabilitation programme called "the Ludovico technique", which promises that the prisoner will be released upon completion of the two-week treatment and, as a result, will not commit any crimes afterwards. The prison chaplain warns against it, arguing that moral choice is necessary to humanity — a theme introduced earlier during the home invasion scene, when Alex reads a passage from the victimised husband's work in progress.

After speaking out in line when being reviewed, Alex is selected to become the subject in the first full-scale trial of the Ludovico Technique. The technique itself is a form of aversion therapy, in which Alex is given a drug that induces extreme nausea while being forced to watch graphically violent films for two weeks. Strapped into a seat before a large screen, Alex is forced to watch an unrelenting series of violent acts. During the sessions, Alex begins to realise that not only the violent acts but the music on the soundtrack is triggering his nausea attacks (Kubrick's film version narrows this down so that only Beethoven's Ninth Symphony has this effect.) Alex pleads with the supervising doctors to remove the music, crying that it is a sin to take away his love of music and adding that "Ludwig Van" did nothing wrong and "only made music", claiming that it was wrong to use the composer in that way, but they refuse, saying that it is for his own good and that the music may be the "punishment element". By the end of the treatment, Alex is unable to listen to his favourite classical pieces without experiencing nausea and distress.

A few weeks later, Alex is presented to an audience of prison and government officials as a successfully rehabilitated inmate and potential member of society. Alex's conditioning makes him unable to defend himself against a pummelling bully and cripples him with nausea when the sight of a scantily clad woman arouses his predatory sexual impulses. The prison chaplain rises to denounce the treatment and accuses the state of stripping Alex of the ability to choose good over evil. "Padre, these are subtleties", a government official replies. "The point is that it works". And so Alex is released into society.

Part 3: After prison
The Ludovico treatment leaves him ill when he attempts violence, so he is powerless. Alex returns home joyful at the thought of starting afresh, but finds that his parents have rented out his room to a lodger named Joe, essentially "replacing" their son. Alex runs into old victims, and is powerless when they seek their revenge. Despondently wandering, Alex stops at the Korova Milk Bar and drinks synthemesc-laced milk, as opposed to his usual drencrom-laced milk. He visits the music store, but the technique has rendered him incapable of listening to his beloved classical music. Alex decides to commit suicide, yet is unable to because the technique prevents him from committing any act of violence, including against himself. In the public library, Alex is quickly recognised by the elderly librarian whom he had beaten up with his droogs in chapter one. With his friends, the librarian attacks and beats Alex. The police (summoned by the librarian) turn out to be Dim and Billyboy. Taking advantage of their positions, they take Alex to the town's edge, beat him, and leave him for dead.

Alex wanders in a daze through the countryside until he collapses at the door of an isolated cottage. Too late he realises this is the home he and his droogs invaded at the start of the book. He is taken in by F. Alexander, the husband of the woman the droogs gang-raped; Mr. Alexander doesn't recognise Alex because the droogs were wearing masks during the assault. We learn that Mrs. Alexander died of the injuries inflicted during the rape, and her husband has decided to continue "where her fragrant memory persists" despite the horrid memories. Alex has been careless with words during his time in Mr. Alexander's care, and the writer begins to suspect they have met before. Mr. Alexander recognises Alex from newspaper publicity about the behaviour modification treatment, and sees an opportunity to use him as a political weapon by turning him into a poster child for the victims of fascism.

One of Mr. Alexander's political activist friends takes Alex aside and puts the question to him bluntly: Alex, cornered, makes a non-denial denial by saying "Lord knows I've suffered". "We'll speak no more of it", the friend assures him, but later on Alex is taken to another house, locked into a room, and tormented with classical music, triggering the maddening effect of the Ludovico treatment. Driven to insanity by the music, Alex jumps from his bedroom window in an attempt to end his life.

Alex wakes up in a hospital, where he learns that the government, trying to reverse the bad publicity it incurred in the wake of Alex's suicide attempt, has reversed the effects of the Ludovico treatment. Mr. Alexander has been incarcerated in a mental institution, "for his own protection and for yours," Alex is told. In return for agreeing to cooperate with the powers that be, Alex is promised a cushy job at high salary. His parents offer to take him back in, and Alex happily ponders returning to his life of ultra-violence.

In the final chapter, Alex finds himself back at the milkbar. He is half-heartedly preparing for yet another night of crime with a new trio of droogs, who are bemused at the discovery of a photograph of a baby in Alex's pocket. After watching them beat an innocent stranger walking home with a newspaper, Alex begins to feel bored with his life of violence. He abandons the gang, then has a chance encounter with his old droog Pete, who has reformed and married. Alex acknowledges to the reader that the reason he was carrying a photograph of a baby is because he would like a son of his own. He begins contemplating giving up crime to become a productive member of society and start a family, while reflecting on the notion that his own children could be just as destructive as he was himself.

Omission of the final chapter
The book has three parts of seven chapters each. Burgess has stated that the total of 21 chapters was an intentional nod to the age of 21 being recognised as a milestone in human maturation. The 21st chapter was omitted from the editions published in the United States prior to 1986. In the introduction to the updated American text (these newer editions include the missing 21st chapter), Burgess explains that when he first brought the book to an American publisher, he was told that U.S. audiences would never go for the final chapter, in which Alex sees the error of his ways, decides he has lost all energy for and thrill from violence and resolves to turn his life around (a slow-ripening but classic moment of metanoia—the moment at which one's protagonist realises that everything he thought he knew was wrong).

At the American publisher's insistence, Burgess allowed their editors to cut the redeeming final chapter from the U.S. version, so that the tale would end on a note of bleak despair, with young Alex succumbing to his darker nature—an ending which the publisher insisted would be 'more realistic' and appealing to a U.S. audience. The film adaptation, directed by Stanley Kubrick, is based on this "badly flawed" (Burgess' words, ibid.) American edition of the book. Kubrick called Chapter 21 "an extra chapter" and claimed that he had not read the original version until he had virtually finished the screenplay, and that he had never given serious consideration to using it.

Characters
Alex: The novel's anti-hero and leader among his droogs. He often refers to himself as "Your Humble Narrator". (Having seduced two girls in a music shop, Alex refers to himself as "Alexander the Large" while ravishing them; this was later the basis for Alex's claimed surname DeLarge in the 1971 film.)
George or Georgie: Effectively Alex's greedy second-in-command. Georgie attempts to undermine Alex's status as leader of the gang. He later dies from a botched robbery attempt during Alex's stay in prison.
Pete: The most rational and least violent member of the gang. He is the only one who doesn't take particular sides when the droogs fight among themselves. He later meets and marries a girl, renouncing his old ways and even losing his former speech patterns. A chance encounter with Pete in the final chapter influences Alex's wishes to reform and become a productive member of society.
Dim: An idiotic and thoroughly gormless member of the gang, persistently condescended to by Alex, but respected to some extent by his droogs for his formidable fighting abilities, his weapon of choice being a length of bike chain. He later becomes a police officer, exacting his revenge on Alex for the abuse he once suffered under his command.
P. R. Deltoid: An anally retentive social worker assigned the task of keeping Alex on the straight and narrow. He seemingly has no clue about dealing with young people, and is devoid of empathy or understanding for his troublesome charge. Indeed, when Alex is arrested for murdering an old woman, and then ferociously beaten by several police officers, Deltoid simply spits on him.
The prison chaplain: The character who first questions whether or not forced goodness is really better than chosen wickedness. The only character who is truly concerned about Alex's welfare; he is not taken seriously by Alex, though. (He is nicknamed by Alex "prison charlie" or "chaplin", a nod to Charlie Chaplin.)
Billyboy: A rival of Alex's. Early on in the story, Alex and his droogs battle Billyboy and his droogs, which ends abruptly when the police arrive. Later, after Alex is released from prison, Billyboy (along with Dim, who like Billboy has become a police officer himself) rescue Alex from a mob then subsequently beat him.
The governor: The man who decides to let Alex "choose" to be the first reformed by the Ludovico Technique.
Dr. Brodsky: A malevolent scientist and co-founder of the Ludovico Technique. He appears friendly and almost paternal towards Alex at first, before forcing him into the theatre to be psychologically tortured.
Dr. Branom: Brodsky's colleague and co-founder of the Ludovico Technique. He seems much more passive than Brodsky, and says considerably less.
F. Alexander: An author who was in the process of typing his magnum opus A Clockwork Orange, when Alex and his droogs broke into his house, beat him and then brutally gang raped his wife, which caused her subsequent death. He is left deeply scarred by these events, and when he encounters Alex two years later he uses him as a guinea pig in a sadistic experiment intended to prove the inefficiency of the Ludovico Technique.
Otto Skadelig: a fictional Danish composer. The first movement of his third symphony is violent in style. It prompts Alex to attempt suicide. His surname means "harmful" in Danish and Norwegian.
Analysis
Title
Burgess wrote that the title was a reference to an old Cockney expression, "as queer as a clockwork orange".¹ Due to his time serving in the British Colonial Office in Malaysia, Burgess thought that the phrase could be used punningly to refer to a mechanically responsive (clockwork) human (orang, Malay for "man").

Burgess wrote an introduction to the 1986 edition, titled A Clockwork Orange Resucked, that a creature who can only perform good or evil is "a clockwork orange—meaning that he has the appearance of an organism lovely with colour and juice, but is in fact only a clockwork toy to be wound up by God or the Devil; or the almighty state".

In his essay "Clockwork Oranges" ², Burgess asserts that "this title would be appropriate for a story about the application of Pavlovian or mechanical laws to an organism which, like a fruit, was capable of colour and sweetness". This title alludes to the protagonist's positively conditioned responses to feelings of evil which prevent the exercise of his free will.

Point of view
A Clockwork Orange is written using a narrative first-person singular perspective of a seemingly biased and unreliable narrator. The protagonist, Alex, never justifies his actions in the narration, giving a sense that he is somewhat sincere; a narrator who, as unlikeable as he may attempt to seem, evokes pity from the reader by telling of his unending suffering, and later through his realization that the cycle will never end. Alex's perspective is effective in that the way that he describes events is easy to relate to, even if the situations themselves are not.

Use of slang
Main article: Nadsat
The book, narrated by Alex, contains many words in a slang argot which Burgess invented for the book, called Nadsat. It is a mix of modified Slavic words, rhyming slang, derived Russian (like "baboochka"), and words invented by Burgess himself. For instance, these terms have the following meanings in Russian - 'droog' means 'friend' ; 'korova' means 'cow'; 'golova' (gulliver) means 'head'; 'malchick' or 'malchickiwick' means 'boy'; 'soomka' means 'sack' or 'bag'; 'Bog' means 'God'; 'khorosho' (horrorshow) means 'good', 'prestoopnick' means 'criminal'; 'rooka' is 'hand', 'cal' is 'crap', 'veck' ('chelloveck') is 'man' or 'guy'; 'litso' is 'face'; 'malenky' is 'little'; and so on. One of Alex's doctors explains the language to a colleague as "Odd bits of old rhyming slang; a bit of gypsy talk, too. But most of the roots are Slav propaganda. Subliminal penetration." Some words are not derived from anything, but merely easy to guess, e.g. 'in-out, in-out' or 'the old in-out' means sexual intercourse. 'Cutter', however, means money, because 'cutter' rhymes with 'bread-and-butter'; this is rhyming slang, which is intended to be impenetrable to outsiders (especially eavesdropping policemen).

In the first edition of the book, no key was provided, and the reader was left to interpret the meaning from the context. In his appendix to the restored edition, Burgess explained that the slang would keep the book from seeming dated, and served to muffle "the raw response of pornography" from the acts of violence. Furthermore, in a novel where a form of brainwashing plays a role, the narrative itself brainwashes the reader into understanding Nadsat.

The term "ultraviolence", referring to excessive and/or unjustified violence, was coined by Burgess in the book, which includes the phrase "do the ultra-violent". The term's association with aesthetic violence has led to its use in the media. In fact, the second-highest difficulty level in the first-person shooter Doom is named "Ultra Violence."

Author dismissal
In 1985, Burgess published the book Flame into Being: The Life and Work of D. H. Lawrence (Heinemann, London), and while discussing Lady Chatterley's Lover in the concluding chapter, he compared that novel's notoriety with A Clockwork Orange: "We all suffer from the popular desire to make the known notorious. The book I am best known for, or only known for, is a novel I am prepared to repudiate: written a quarter of a century ago, a jeu d'esprit knocked off for money in three weeks, it became known as the raw material for a film which seemed to glorify sex and violence. The film made it easy for readers of the book to misunderstand what it was about, and the misunderstanding will pursue me till I die. I should not have written the book because of this danger of misinterpretation, and the same may be said of Lawrence and Lady Chatterley's lover."

Awards and nominations and rankings
1983 – Prometheus Award (Preliminary Nominee)
1999 – Prometheus Award (Nomination)
2002 – Prometheus Award (Nomination)
2003 – Prometheus Award (Nomination)
2006 – Prometheus Award (Nomination)
2008 – Prometheus Award (Hall of Fame Award)
The novel was chosen by Time Magazine as one of the 100 best English-language novels from 1923 to 2005.

Adaptations
Cinema
The best known adaptation of the novel to other forms is the 1971 film A Clockwork Orange by Stanley Kubrick.

A 1965 film by Andy Warhol entitled Vinyl was an adaptation of Burgess' novel.

Television
Excerpts from the first two chapters of the novel were dramatised and broadcast on BBC TV's programme Tonight, 1962 (now lost, believed wiped).

Stage
After Kubrick's film was released, Burgess wrote a Clockwork Orange stage play. In it, Dr. Branom defects from the psychiatric clinic when he grasps that the aversion treatment has destroyed Alex's ability to enjoy music. The play restores the novel's original ending.

In 1988, a German adaptation of Clockwork Orange at the intimate theatre of Bad Godesberg featured a musical score by the German punk rock band Die Toten Hosen which, combined with orchestral clips of Beethoven's Ninth Symphony and "other dirty melodies" (so stated by the subtitle), was released on the album Ein kleines bisschen Horrorschau. The track Hier kommt Alex became one of the band's signature songs.

In February 1990, another musical version was produced at the Barbican Theatre in London by the Royal Shakespeare Company. Titled 'A Clockwork Orange:2004', it received mostly negative reviews, with John Peter of The Sunday Times of London calling it only an intellectual 'Rocky Horror Show' and John Gross of The Sunday Telegraph calling it a clockwork lemon. Even Burgess himself, who wrote the script based on his novel, was disappointed. According to The Evening Standard, he called the score, written by Bono and the Edge of the rock group U2, neo-wallpaper. Burgess had originally worked alongside the director of the production, Ron Daniels, and envisioned a musical score that was entirely classical. Unhappy with the decision to abandon that score, he heavily criticised the band's experimental mix of Hip Hop, liturgical and gothic music. Lise Hand of The Irish Independent reported U2's The Edge as saying that Burgess's original conception was "a score written by a novelist rather than a songwriter". Calling it "meaningless glitz", Jane Edwardes of 20/20 Magazine said that watching this production was "like being invited to an expensive French Restaurant - and being served with a Big Mac".

In 2001, UNI Theatre (Mississauga, Ontario) presented the Canadian premiere of the play under the direction of Terry Costa.

In 2002, Godlight Theatre Company presented the New York Premiere adaptation of Anthony Burgess's 'A Clockwork Orange' at Manhattan Theatre Source. The production went on to play at the SoHo Playhouse (2002), Ensemble Studio Theatre (2004), 59E59 Theaters (2005) and the Edinburgh Festival Fringe (2005). While at Edinburgh, the production received rave reviews from the press while playing to sold-out audiences. The production was directed by Godlight's Artistic Director, Joe Tantalo.

In 2003, Los Angeles director Brad Mays and the Ark Theatre Company staged a controversial multi-media adaptation of A Clockwork Orange, which was named "Pick Of The Week" by the LA Weekly and nominated for three of the 2004 LA Weekly Theater Awards: Direction, Revival Production (of a 20th-century work), and Leading Female Performance. This inventive production utilised three separate video streams outputted to seven onstage video monitors - six 19 inch and one 40 inch. In order to preserve the first-person narrative of the book, a pre-recorded video stream of Alex, "your humble narrator", was projected onto the 40 inch monitor, thereby freeing the onstage character during passages which would have been awkward or impossible to sustain in the breaking of the fourth wall. According to the LA Weekly, "Mays' visceral, fast-paced multimedia show brings into stark relief the Freudian struggle between the primal self and the civilised self for domination over the human spirit. The director deftly conveys the horror of violence by subjecting the audience to an onslaught of images of war, torture and hardcore porn projected on seven TV screens."

2010-03-15T01:37:00.000-07:00

La Montaña Sagrada (The Holy Mountain, reissued as The Sacred Mountain) is a 1973 cult film directed by Alejandro Jodorowsky who also participated as actor, composer, set designer, and costume designer. The film was produced by Beatles manager Allen Klein of ABKCO after Jodorowsky scored an underground phenomenon with El Topo and the acclaim of both John Lennon and George Harrison (Lennon and Yoko Ono put up production money). It was shown at various international film festivals in 1973, including Cannes, and limited screenings in New York and San Francisco. However the film was never given wide release until 2007, when a restored print toured the United States, screening with El Topo, and released in DVD format from May 1. The film contains nudity, graphic depictions of animal slaughter and gore.

Inspiration
The film is based on "The Ascent of Mt. Carmel" by St. John of the Cross and "Mount Analogue: A Novel of Symbolically Authentic Non-Euclidean Adventures in Mountain Climbing" by Rene Daumal, a student of G.I. Gurdjieff. In particular, much of Jodorowsky's visually psychedelic story follows the metaphysical thrust of "Mount Analogue" such as the climb to the Alchemist, the assembly of individuals with specific skills, the discovery of the mountain that unites Heaven and Earth "that cannot not exist" and symbolic challenges along the mountain ascent. Daumal died before finishing his allegorical novel, and Jodorowsky's improvised ending provides a clever way of completing the Work (symbolic and otherwise.)

Preparation
The central members of the cast were said to have spent 3 months doing various spiritual exercises guided by Oscar Ichazo of the Arica Institute. The Arica training features Zen, Sufi and yoga exercises along with eclectic concepts drawn from the Kabbalah, the I Ching and the teachings of Gurdjieff. After the training, the group lived for one month communally in Jodorowsky's home before shooting began.

Jodorowsky was also instructed by Ichazo to take LSD for the purpose of spiritual exploration, and he administered psilocybin mushrooms to his actors during the shooting of the death-rebirth scene.

Plot
A man (later identified as a thief) representing The Fool, a tarot card typically depicting a young man stepping off a cliff, lies face down on the ground, having fallen from the cliff. He is befriended by a footless, handless dwarf (representing the five of swords: defeat) and goes into a city to make money from tourists. The thief's resemblance to Christ inspires some to use his likeness for the crucifixes which they sell. After a dispute with a priest who rejects the thief's wax likeness of himself, the thief eats off the face of his wax statue and sends it skyward with balloons, symbolically eating the body of Christ and offering "himself" up to heaven. Soon after, he notices a crowd gathered around a large tower, where a large hook with a bag of gold has been sent down in exchange for food. The thief, wishing to find the source of the gold, ascends the tower; finding the alchemist (played by Jodorowsky).

After a confrontation with the alchemist, the thief defecates into a container. The excrement is transformed into gold by the alchemist who proclaims: "You are excrement. You can change yourself into gold." The thief is introduced to seven people who are said to be the most powerful but who, like the thief, are mortal. They are related to the planets in astrological terms and portrayed with broad-brush satire, each personifying the worst aspects of his or her planet's supposed characteristics. The seven consist of: a cosmetics manufacturer, a weapons manufacturer, a millionaire art dealer, a war toy maker, a political financial adviser, a police chief and an architect. They are gathered together by the alchemist who instructs them to burn their money and wax images of themselves.

After several scenes wherein the characters are led by the alchemist through several death/rebirth rituals, they all journey to Lotus Island to gain the secret of immortality from nine immortal masters who live on a holy mountain. Once on Lotus Island they are sidetracked by the "Pantheon Bar", a cemetery party where people have abandoned their quest for the holy mountain and instead engage in drugs, poetry or acts of physical prowess. Leaving the bar behind, they ascend the mountain and each have personal symbolic visions representing each characters worst fears and obsessions. Near the top, the thief is sent back to his "people" along with a young prostitute and an ape who has followed him to the mountain. The rest confront the cloaked immortals who are shown to be only faceless dummies. The alchemist then reveals the film apparatus just outside the frame (cameras, microphone, lights and crew) and instructs everyone (including the audience for the film) to leave the holy mountain. "Real life awaits us," he says. The screen fades to pure white.

2010-03-15T01:34:00.000-07:00

Geoffrey Roy Rush (born 6 July 1951) is an Australian actor. As of November 2009, he is one of 22 people to have won the "Triple Crown of Acting": an Academy Award, a Tony Award, and an Emmy Award, and has also won the Golden Globe, the BAFTA, the Screen Actors Guild, and the Australian Film Institute awards.

Early life
Rush was born in Toowoomba, Queensland, Australia, the son of Merle (née Kiehne), a department store sales clerk, and Roy Baden Rush, an accountant for the Royal Australian Air Force. His parents divorced when he was five, and his mother subsequently took him to live with her parents in the suburbs. Before he began his acting career, Rush attended Everton Park State High School. He also has an Arts Degree from the University of Queensland. While at university he was talent-spotted by Queensland Theatre Company (QTC) in Brisbane. Rush began his career in with QTC in 1971, appearing in 17 productions.

In 1975, Rush took off for Paris for a couple of years, and studied mime and pantomime at the famous L'École Internationale de Théâtre Jacques Lecoq School of Mime, before returning to Australia to resume his stage career with QTC. In 1979, he shared an apartment with actor Mel Gibson for four months, while they co-starred in a stage production of Waiting for Godot.

Stage career
Geoffrey Rush made his theatre debut in Queensland Theatre Company's production of Wrong Side of the Moon. He worked with the company for four years, appearing in roles ranging across classical plays to pantomime, from Juno and the Paycock to Hamlet on Ice. Following these early years in Brisbane, Rush left to Paris where he studied further.

Rush has appeared on stage for Company B, and for the Queensland Theatre Company and the Brisbane Arts Theatre, as well as in many other theatre venues, and has worked as a theatre director.

His credits include William Shakespeare's plays, The Winter's Tale (with the South Australia Theatre Company in 1987 at The Playhouse in Adelaide), and Troilus and Cressida (at the Old Museum Building in 1989). He also appeared in an on-going production of Oscar Wilde's The Importance of Being Earnest as John Worthing (Ernest) (in which his wife, Jane Menelaus, appeared as Gwendolen).

In September 1998, Rush played the title role in the Beaumarchais play The Marriage of Figaro for the Queensland Theatre Company. This was the opening production of the Optus Playhouse, at the Queensland Performing Arts Centre at South Bank in Brisbane. A pun on Geoffrey Rush's name (and the circumstances), was used in the opening prologue of the play with the comment that the "Optus Playhouse was opening with a Rush".

In 2007, he starred as King Berenger in a production of Eugène Ionesco's Exit the King at the Malthouse Theatre in Melbourne and Company B in Sydney, directed by Neil Armfield.

Geoffrey Rush made his Broadway debut in a restaging of Exit the King under Malthouse Theatre's touring moniker Malthouse Melbourne. This restaging featured a new American cast including Susan Sarandon. The show opened on 26 March 2009 at the Ethel Barrymore Theatre.

Other cast includes Lauren Ambrose, Andrea Martin, William Sadler, and Brian Hutchison. Geoffrey won the Outer Critics Circle Award, Theatre World Award, and Drama Desk Award, as well as the Distinguished Performance Award from the Drama League Award, and was the winner of the 2009 Tony Award for Best Performance by a Leading Actor in a Play.

Film career
Rush's film debut was in the Australian film Hoodwink in 1981. His next film was Gillian Armstrong's Starstruck, the following year. In 1996, he starred in Shine, for which he won the Academy Award for Best Actor, becoming the first Australian-born actor to win an Oscar.

In 1998, he appeared in three major films: Les Misérables, in which he played Inspector Javert; Elizabeth, in which he played the suspicious Sir Francis Walsingham, for which he won a BAFTA Award; and Shakespeare in Love in which he played Philip Henslowe, the acting company manager who remained calm in the midst of chaos (and received an Academy Award nomination for Best Supporting Actor).

In 1999, Rush departured from his usual dramatic stint and took the lead role as Steven Price in the horror film House on Haunted Hill. In 2000, he received his third Academy Award nomination, for Quills, in which he played the Marquis de Sade.

Rush at the premiere of Pirates of the Caribbean: At World's End, May 2007Rush's career continued at a fast pace, with nine films released from 2001 through 2003. He starred in the film Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl, as Captain Hector Barbossa, also appearing in its sequels, Pirates of the Caribbean: Dead Man's Chest and Pirates of the Caribbean: At World's End.

Rush reprised his character's voice for the enhancements at the Pirates of the Caribbean attractions at Disneyland and the Magic Kingdom theme parks, which involved an Audio-Animatronic with Rush's likeness being installed (including one at Tokyo Disneyland. He also voiced Nigel the pelican in Finding Nemo.

Rush played actor Peter Sellers in the television film The Life and Death of Peter Sellers. For this performance, he won an Emmy Award for Best Actor in a Mini-series or Movie, a SAG Award for Best Performance by an Actor in a Television Movie or Miniseries, and a Golden Globe Award for Best Actor in a Miniseries or Motion Picture made for Television. In 2005, he starred in Steven Spielberg's film Munich as Ephraim, a cold Mossad officer.

In 2006, Rush hosted the Australian Film Institute Awards for the Nine Network. He was the Master of Ceremonies again at the 2007 AFI Awards.

Rush has confirmed that he is returning as Captain Hector Barbossa in Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides, starring Johnny Depp, who has signed on to return as Captain Jack Sparrow as of September 2008. The probable story will be them going to find the fountain of youth, a story revealed at the end of Pirates of the Caribbean: At World's End.

In the beginning of 2009, Rush appeared in a series of special edition postage stamps featuring some of Australia's internationally recognised actors. He, Cate Blanchett, Russell Crowe, and Nicole Kidman each appear twice in the series, in a contemporary portrait, and as one of their notable characters. Rush's film image is taken from Shine.

Personal life
Geoffrey Rush moved to Melbourne in the early 1990s via Brisbane and Sydney. Rush lives in Camberwell, a suburb of Melbourne. He has become involved in the preservation of heritage and architecture, becoming a figurehead for a campaign for the preservation of Camberwell Railway Station from demolition by developers and championing a National Trust of Australia (Victoria) poll for the Victorian Heritage Icons Awards.

He is also Patron of the Spina Bifida Foundation of Victoria, a charity which was co-founded by his late father-in-law, Malcolm Menelaus, a well-respected Australian orthopaedic surgeon.

Since 1988, Rush has been married to actress Jane Menelaus, with whom he has a daughter, Angelica (born 1992) and a son, James (born 1995).

2010-03-15T01:23:00.000-07:00

Big Fish is a 2003 fantasy drama film adapted from the 1998 novel of the same name by Daniel Wallace. The film was directed by Tim Burton and stars Albert Finney, Ewan McGregor, Billy Crudup, and Jessica Lange. Finney plays Edward Bloom, a former traveling salesman from the Southern United States with a gift for storytelling, now confined to his deathbed. Bloom's estranged son, a journalist played by Crudup, attempts to mend their relationship as his dying father relates tall tales of his eventful life as a young adult, played by Ewan McGregor.

Screenwriter John August read a manuscript of the novel six months before it was published and convinced Columbia Pictures to acquire the rights. August began adapting the novel while producers negotiated with Steven Spielberg who planned to direct after finishing Minority Report (2002). Spielberg considered Jack Nicholson for the role of Edward Bloom, but eventually dropped the project to focus on Catch Me If You Can (2002). Tim Burton and Richard D. Zanuck took over after completing Planet of the Apes (2001) and brought Albert Finney and Ewan McGregor on board.

The film's theme of reconciliation between a dying father and his son had special significance for Burton, as his father had died in 2000 and his mother in 2002, a month before he signed on to direct. Big Fish was shot on location in Alabama in a series of fairy tale vignettes evoking the tone of a Southern Gothic fantasy. The film received award nominations in multiple film categories, including four Golden Globe nominations, seven nominations from the British Academy of Film and Television Arts, two Saturn Award nominations, and an Oscar and a Grammy Award nomination for Danny Elfman's original score.

Plot
At his son's wedding party, Edward Bloom tells the same tale he's told many times over the years: on the day Will was born, he was out catching an enormous uncatchable fish, using his wedding ring as bait. Will is annoyed, explaining to his wife Joséphine that because his father never told the straight truth about anything, he felt unable to trust him. He is troubled to think that he might have a similarly difficult relationship with his future children. Will's relationship with his father becomes so strained that they do not talk for three years. But when his father's health starts to fail, Will and the now pregnant Joséphine return to Alabama. On the plane, Will recalls his father's tale of how he braved a swamp as a child, and met a witch who showed him his death in her glass eye. With this knowledge, Edward knew there were no odds he could not face.

Edward continues telling tall tales, claiming he spent three years confined to a bed as a child because his body was growing too fast. He became a successful sports player but found the town of Ashton too small for his ambition, and sets off with the misunderstood giant Karl. Edward discovers the hidden town of Spectre, where everyone is friendly to the point of comfortably walking around barefoot. Edward leaves because he does not want to settle anywhere yet, but promises to a young girl named Jenny that he will return. Karl and Edward begin working at a circus: Edward works without pay, as he has been promised every month he will learn something new about a girl he fell in love with (at first sight) by the ringmaster Amos Calloway. Three years later, having only learned trivia about her, Edward discovers Amos is a werewolf. In return for his refusal to harm him in his monstrous state, Amos tells Edward the girl's name is Sandra Templeton and she studies at Auburn University.

Edward learns Sandra is engaged to Don Price, who is also from Ashton. Don beats up Edward when he learns about his feelings for her, but this only disgusts Sandra into ending their engagement and falling for Edward. During his recovery, Edward is conscripted by the army and sent to Korea. He parachutes into a theater entertaining troops, steals important documents, and convinces Siamese twin dancers Ping and Jing to help him get back to America, where he will make them stars. Unable to contact anyone on his journey home, the military declares him dead. This limits Edward's job options when he does return home, so he becomes a traveling salesman. Meeting the poet Norther Winslow from Spectre again, he unwittingly helps him rob a bank, which is already bankrupt. Edward suggests Winslow work at Wall Street, and Winslow thanks Edward for his advice by sending him $10,000, which he uses to buy a dream house.

Still unimpressed by his father's stories, Will demands to know the truth, but Edward explains that is who he is: a storyteller. Will finds Spectre, and meets an older Jenny, who explains Edward rescued the town from bankruptcy by buying it at an auction and rebuilding it with financial help from many of his previous acquaintances. When Will returns home, he is informed his father had a stroke and is at the hospital. He goes to visit him there and finds him only partly conscious, and unable to speak at length. Since Edward can no longer tell stories, he asks Will to tell him the story of how it all ends: escaping from the hospital, they go to the river where everyone in Edward's life appears to bid him goodbye. Will carries his father into the river where he becomes a big fish. Edward then passes away, knowing his son finally understands his love of storytelling. At the funeral, Will sees many of his father's more unusual friends, including Amos, Karl, Ping and Jing and Norther Winslow, and realizes that his father's stories were true, only exaggerated making Karl a giant (he is, in fact, 7' 6") and Ping and Jing are not conjoined "Siamese" twins, but rather twins from the Siam region of Asia. When his own son is born, Will passes on his father's stories, remarking that his father became his stories, allowing him to live forever.

Cast

Albert Finney as the oldest Edward Bloom.
Ewan McGregor as a younger Edward.
Perry Waltson plays Edward as a child.
Jessica Lange as Sandra K. Bloom: Edward's wife.
Alison Lohman as the younger Sandra, née Templeton.
Billy Crudup as William Bloom.
Marion Cotillard as Joséphine Bloom.
Helena Bonham Carter as Jennifer Hill (Jenny). Bonham Carter also plays an elderly Witch who gives a young Bloom a vision of his future death.
Hailey Anne Nelson plays Jenny as an eight year old when Edward first meets her.
Robert Guillaume as Dr. Bennett: The family doctor.
Matthew McGrory as Karl the Giant.
Danny DeVito as Amos Calloway: A circus ringmaster, and werewolf.
Steve Buscemi as Norther Winslow: A poet from Ashton who supposedly went missing, having never left the idyllic town of Spectre.
Ada and Arlene Tai as Ping and Jing: Conjoined twins who perform as singers for soldiers in China.(They speak cantonese)
David Denman as Don Price: A boy from Ashton who was always overshadowed by Edward's achievements.
Loudon Wainwright III as Beamen: The mayor of Spectre, and Jenny's father.
Missi Pyle as Mildred: Beamen's wife.
Miley Cyrus as 8-year-old Ruthie. Credited as Destiny Cyrus.
Daniel Wallace as Economics Teacher
Deep Roy as Mr. Soggybottom, the circus clown and Amos' Attorney.

Themes
"Big Fish is about what's real and what's fantastic, what's true and what's not true, what's partially true and how, in the end, it's all true."

Tim Burton. The reconciliation of the father-son relationship between Edward and William is the key theme in Big Fish. Novelist Daniel Wallace's interest in the theme of the father-son relationship began with his own family. Wallace found the "charming" character of Edward Bloom similar to his father, who used charm to keep his distance from other people. In the film, Will believes Edward has never been honest with him because Edward creates extravagant myths about his past to hide himself, using storytelling as an avoidance mechanism. Edward's stories are filled with fairy tale characters (a witch, mermaid, giant, and werewolf) and places (the circus, small towns, the mythological city of Spectre), all of which are classic images and archetypes. The quest motif propels both Edward's story and Will's attempt to get to the bottom of it. Wallace explains: "The father's quest is to be a big fish in a big pond, and the son's quest is to see through his tall tales."

Screenwriter John August identified with Will's character and adapted it after himself. In college, August's father died, and like Will, August had attempted to get to know him before his death, but found it difficult. Like Will, August had studied journalism and was 28 years old. In the film, Will says of Edward, "I didn't see anything of myself in my father, and I don't think he saw anything of himself in me. We were like strangers who knew each other very well." Will's description of his relationship with Edward closely resembled August's own relationship with his father. Director Tim Burton also used the film to confront his thoughts and emotions concerning the death of his father in 2000: "My father had been ill for a while..I tried to get in touch with him, to have, like in this film, some sort of resolution, but it was impossible."

Religion and film scholar Kent L. Brintnall observes how the father-son relationship resolves itself at the end of the film. As Edward dies, Will finally lets go of his anger and begins to understand his father for the first time:

In a final gesture of love and comprehension, after a lifetime of despising his father's stories and his father as story-teller, Will finishes the story his father has begun, pulling together the themes, images and characters of his father's storied life to blend reality and fantasy in act of communion and care. By unselfishly releasing the anger he has held about his father's stories, Will gains the understanding that all we are is our stories and that his father's stories gave him a reality and substance and a dimension that was as real, genuine, and deep as the day-to-day experiences that Will sought out. Will comes to understand, then, that his father - and the rest of us - are our stories and that the deeper reality of our lives may, in fact, not be our truest self.

Production
Development
About six months before it was published, screenwriter John August read a manuscript of Big Fish: A Novel of Mythic Proportions (1998) by American author Daniel Wallace. August read the unpublished novel following the death of his father. In September 1998, August convinced Columbia Pictures to acquire the film rights on his behalf. August worked hard to make the episodic book into a cohesive screenplay, deciding on several narrators for the script. In August 2000, producers Bruce Cohen and Dan Jinks began discussions for Steven Spielberg to direct August's script. Spielberg planned to have DreamWorks co-finance Big Fish with Columbia, and intended to direct the film after completing Minority Report (2002).

Spielberg courted Jack Nicholson for the role of Edward Bloom Sr. and towards this end, had August compose two additional drafts for Nicholson's part. August recalls: "There was this thought that there wasn't enough for Jack Nicholson to do in the movie so we built new sequences. Pieces got moved around, but it wasn't a lot of new stuff being created. It ended up being a really good intellectual exercise in my explaining and defending and reanalyzing pieces of the story." Spielberg eventually left Big Fish when he became distracted with Catch Me If You Can (2002).

With Spielberg no closer to committing, August, working Jinks and Cohen, considered Stephen Daldry as a potential director. "Once Steven decided he wasn't going to do it, we put the script back to the way it was," recalls Jinks. "Steven even said, 'I think I made a mistake with a couple of things I asked you guys to try.'" August took his favorite elements from the previous drafts, coming up with what he called "a best-of Big Fish script. By the time we approached Tim Burton, the script was in the best shape it had ever been."

"My father had recently died and, although I wasn't really close to him, it was a heavy time, and it made me start thinking and going back to the past. It was something that was very difficult for me to discuss, but then this script came along and it actually dealt with those same issues, and so it was an amazing catharsis to do this film - because you're able to work through those feelings without having to talk to a therapist about it."

Tim Burton had never been particularly close to his parents, but his father's death in October 2000 and his mother's in March 2002 affected him deeply. Following the production of Planet of the Apes (2001), the director wanted to get back to making a smaller film. Burton enjoyed the script, feeling that it was the first unique story he was offered since Beetlejuice (1988). Burton also found appeal in the story's combination of an emotional drama with exaggerated tall tales, which allowed him to tell various stories of different genres. He signed to direct in April 2002, which prompted Richard D. Zanuck, who worked with Burton on Planet of the Apes, to join Big Fish as a producer. Zanuck also had a difficult relationship with his own father, Darryl F. Zanuck, who once fired him as head of production at 20th Century Fox.

Casting
For the character of Edward Bloom, Burton spoke with Jack Nicholson, Spielberg's initial choice for the role. Burton had previously worked with Nicholson on Batman (1989) and Mars Attacks! (1996). In order to depict Nicholson as the young Bloom, Burton intended to use a combination of computer-generated imagery and prosthetic makeup. The director then decided to cast around for the two actors in question. Jinks and Cohen, who were then working with Ewan McGregor on Down with Love (2003), suggested that Burton cast both McGregor and Albert Finney for Edward. Burton later compared McGregor's acting style to regular colleague Johnny Depp. Viewing Finney's performance in Tom Jones (1963), Burton found him similar to McGregor, and coincidentally found a People magazine article comparing the two. McGregor, being Scottish, found it easier performing with a Southern American English accent. "It's a much easier accent to do then a standard American accent because you can really hear it. You can get your teeth into it. Standard American is much harder because it's more lyrical." The same dual casting applied to the role of Bloom's wife, Sandra, who would be played by Jessica Lange and Alison Lohman. Burton commented that he was impressed with Lohman's performance in White Oleander (2002). Burton's girlfriend, Helena Bonham Carter, was also cast in two roles. Her prosthetic makeup for The Witch took five hours to apply. "I was pregnant throughout filming, so it was weird being a pregnant witch," the actress reflected. "I had morning sickness, so all those fumes and the make-up and the rubber...it was hideous."

Burton personalized the film with several cameos. While filming in Alabama, the crew tracked down Billy Redden, one of the original banjo-players from Deliverance (1972). Redden was working as a part-owner of a restaurant in Clayton, Georgia, and he agreed to reprise his role in the Spectre vignette. As Edward Bloom first enters the town, Redden can be seen on a porch plucking a few notes from "Dueling Banjos". Burton was pleased with the result: "If you're watching the film and don't recognise the solitary, enigmatic figure on the porch, that's fine. But if you do - well, it just makes me so happy to see him and I think other people will feel the same way." Original Big Fish author Daniel Wallace makes a brief appearance as Sandra's economics teacher in the "Courtship of Sandra Templeton" scene.

Filming

Burton focused on the story and limited the use of digital effects. Costume designer Colleen Atwood created special dresses for identical twins Ada and Arlene Tai, who played the role of Ping and Jing. One set of dresses created the effect of fused twins on camera, while another set enhanced the added CGI of conjoined twins. Apart from filming in Paris for one week, Big Fish was entirely shot in Alabama, mostly in Montgomery (such as the Cloverdale neighborhood) and Wetumpka. Brief filming also took place in Tallassee and on the campus of Huntingdon College. Principal photography for Big Fish in Alabama lasted from January to May 2003 and was originally predicted to generate as much as $25 million for the local economy. Burton filmed all the dramatic hospital scenes and most of those involving Finney first, before moving on to the McGregor section of Bloom's life. Although McGregor was on set from the very beginning of filming, Burton chose to shoot all Finney's scenes first. Location filming in Alabama experienced a setback due to weather problems. During the production of the Calloway circus scenes, a tornado watch was issued and flooding on the set interrupted filming for several weeks. Despite the delays due to weather, Burton was able to deliver the film on budget and on schedule.

The director attempted to use as limited an amount of digital effects as possible. However, because he wanted to evoke a Southern Gothic fantasy tone for Big Fish, color grading techniques were applied by Sony Pictures Imageworks. Stan Winston Studios, with whom Burton worked with on Edward Scissorhands (1990) and Batman Returns (1992), designed Helena Bonham Carter's prosthetic makeup and created the animatronics. Scenes with Karl the Giant were commissioned using forced perspective filmmaking.

Music
The Big Fish soundtrack was composed by regular Burton collaborator Danny Elfman. Burton approached Pearl Jam during post-production to request an original song for the soundtrack and closing credits. After screening an early print of the film, Pearl Jam vocalist Eddie Vedder went home and wrote "Man of the Hour", completing the demo by the next day. It was recorded by the band four days later. Guitarist Mike McCready stated, "We were so blown away by the movie...Eddie and I were standing around talking about it afterwards and were teary-eyed. We were so emotionally charged and moved by the imagination and humanity that we felt because of the movie."

Release
Columbia Pictures planned to wide release Big Fish in the United States on November 26, 2003 before pushing it back to December 10 for a limited release. The film premiered on December 4, 2003 at the Hammerstein Ballroom in Manhattan. The domestic wide release in the U.S. came on January 9, 2004, with the film appearing in 2,406 theaters and earning $13.81 million in its opening weekend. The film eventually grossed $66.81 million in U.S. totals and $56.11 million in foreign countries, with a total of $122.92 million worldwide.

The Region 1 DVD was released on April 27, 2004, and Region 2 was released on June 7. The DVD features a Burton audio commentary track, seven featurettes and a trivia quiz. A special edition was released on November 1, 2005, with a 24-page hardback book entitled Fairy Tale for a Grown Up. The film was released on Blu-ray Disc on March 20, 2007.

Awards
Big Fish received the most nominations at the 61st Golden Globe Awards without a single win, including Best Motion Picture (Musical or Comedy), Best Supporting Actor (Finney), Best Original Score and Best Original Song (Eddie Vedder's "Man of the Hour").

At the 57th British Academy Film Awards, the film received seven nominations from the British Academy of Film and Television Arts, including Best Film, Best Direction (Tim Burton), Best Adapted Screenplay (John August), Best Actor in a Supporting Role (Albert Finney), Best Production Design (Dennis Gassner), Best Visual Effects (Kevin Scott Mack, Seth Maury, Lindsay MacGowan, Paddy Eason) as well as Best Makeup & Hair (Jean Ann Black and Paul LeBlanc).

Finney received another nomination for Best Actor at the 30th Saturn Awards, where the film was nominated for Best Fantasy Film.

At the 76th Academy Awards, Danny Elfman was nominated for the Academy Award for Best Original Music Score. In 2005, Elfman received a nomination at the 47th Grammy Awards for the Best Score Soundtrack Album for a Motion Picture.

Critical analysis
Based on 200 reviews collected by Rotten Tomatoes, 77% of the critics enjoyed Big Fish with an average score of 7.2/10. The film was more balanced with Rotten Tomatoes "Top Critics" poll, receiving a 64% approval rating with a 6.5/10 score. By comparison Metacritic calculated an average score of 57/100, based on 43 reviews.

Observations modeled the film after Forrest Gump (1994). "Big Fish turns into a wide-eyed Southern Gothic picaresque in which each lunatic twist of a development is more enchanting than the last," Owen Gleiberman of Entertainment Weekly wrote. "It's like Forrest Gump without the bogus theme-park politics." Peter Travers from Rolling Stone magazine praised Burton's direction, feeling it was a celebration of the art of storytelling and a touching father–son drama.

Mike Clark of USA Today commented that he was most fascinated by the casting choices. "Equally delightful is the Alison Lohman character's evolution into an older woman (Jessica Lange). It's a metamorphosis to equal any in screen history." Internet reviewer James Berardinelli found the fairy tale approach reminiscent of The Princess Bride (1987) and the films of Terry Gilliam. "Big Fish is a clever, smart fantasy that targets the child inside every adult," Berardinelli said, "without insulting the intelligence of either." Roger Ebert, unmoved in a negative review, wrote "there is no denying that Will has a point: The old man is a blowhard. There is a point at which his stories stop working as entertainment and segue into sadism." Richard Corliss of Time magazine was disappointed, finding the father-son reconciliation storyline to be over-dramatically cliché. "You recall The Boy Who Cried Wolf? Edward Bloom is the man who cried fish." Big Fish was placed at 85 on Slant Magazine's best films of the 2000s.

2010-03-15T01:21:00.000-07:00

Stanley Kubrick (n. 26 iulie 1928, d. 7 martie 1999) a fost un regizor, scenarist şi producător de film american, câştigător al Premiului Oscar, care în ultimii 40 de ani ai carierei sale a locuit în Anglia. Kubrick a fost renumit prin grija cu care îşi alegea subiectele, metoda lentă de a lucra, varietatea de genuri pe care le-a abordat şi perfecţionismul său.

Este de asemenea recunoscut ca unul dintre cei mai inovativi şi influenţi regizori de film din istoria cinematografică. A regizat o serie de filme foarte apreciate, adesea controversate, filme care au fost percepute ca o reflexie a naturii sale obsesive şi perfecţioniste. Filmele sale sunt caracterizate de prezenţa elementelor de suprarealism, expresionism, dar şi a unui pesimism ironic, fiind totodată şi unele dintre cele mai originale, provocative şi vizionare făcute vreodată. Şapte dintre cele şaisprezece filme ale sale realizate ca regizor sunt prezente în lista IMDb Top 250.

Primii ani
Stanley Kubrick s-a născut la 26 iulie 1928 la spitalul Lying-In din Manhattan, fiind primul din cei doi copii ai lui Jacques Leonard Kubrick şi soţia acestuia Gertrude. Sora sa, Barbara, s-a născut în 1934. Jacques Kubrick, ai cărui părinţi erau evrei austro-ungari, era doctor. La naşterea lui Stanley familia Kubrick locuia într-un apartament pe 2160 Clinton Ave. în cartierul newyorkez The Bronx.

Tatăl său l-a învăţat pe Kubrick să joace şah la vârsta de doisprezece ani, jocul rămânând o obsesie pentru Stanley pe parcursul întregii sale vieţi. Tot tatăl său a fost cel care i-a cumpărat un aparat de fotografiat Graflex - când avea treisprezece ani. Ca adolescent, Kubrick era interesat de jazz, intenţionând chiar să devină baterist.

A făcut liceul "William Howard Taft" între 1941-45 şi, deşi nu a fost un elev strălucit, l-a absolvit în 1945. Însă notele sale slabe l-au împiedicat să continue cu studii superioare, Kubrick declarând mai târziu că nimic legat de şcoală nu i se părea interesant. Părinţii l-au trimis să locuiască cu câteva rude la Los Angeles pentru un an, în speranţa că acestea îl vor ajuta.

Pe când era în liceu a fost ales fotograful oficial al şcolii pentru un an. În 1946, deoarece nu era admis la cursurile de zi ale mai multor facultăţi, se prezenta la cursurile serale de la City College of New York. După absolvire a vândut o serie de fotografii revistei Look, timp în care continua să joace şah în Washington Square Park şi în diferite cluburi de şah din Manhattan. Ulterior a devnit fotograf cu normă întreagă al revistei Look. Multe dintre fotografiile sale timpurii au fost publicate în cartea Drama and Shadows precum şi într-o ediţie specială din 2007 a DVD-ului 2001: A Space Odyssey.

Pe vremea activităţii sale la revista Look s-a însurat cu Toba Metz - la 29 mai 1948. Au locuit în cartierul Greenwich Village, dar în 1951 au divorţat.

Cariera în film
Primele lucrări
În 1951, prietenul lui Kubrick, Alex Singer l-a convis pe acesta să înceapă realizarea unor scurte documentare pentru The March of Time. Kubrick a fost de acord şi a realizat în 1951, Day of The Fight. Kubrick a vândut Day of The Fight companiei RKO Pictures pentru 100$ şi fiind inspirat de succesul avut cu acesta a renunţat să mai lucreze pentru Look şi a început lucrul la cel de-al doilea scurt documentar Flying Padre (1951), finanţat de RKO. Un al treilea film, The Seafarers (1953) a fost prima sa realizare color având o durată de circa 30 de minute. Cele trei filme constituie singurele realizări existente ale lui Kubrick în domeniul filmului documentar. Cu toate acestea se presupune că a mai lucrat şi la alte astfel de filme care, însă, s-au pierdut. Un exemplu este World Assembly of Youth (1952). Nici unul dintre aceste scurtmetraje nu a fost lansat oficial însă imagini din ele se găsesc în documentarul Stanley Kubrick: A Life in Pictures. De asemenea Day of The Fight şi Flying Padre au fost difuzate pe TCM în cadrul unui festival de filme de scurtmetraj.

Anii 1950: Fear and Desire , Killer's Kiss , The Killing şi Paths of Glory
Kubrick a făcut trecerea la filmele de lungmetraj cu Fear and Desire (1953), povestea unui grup de soldaţi prinşi în spatele liniilor inamice într-un război fictiv. Filmul a fost scris de prietenul lui Kubrick, Howard Sackler care va deveni un scenarist de succes în domeniul teatrului. Fear and Desire a avut parte de critici pozitive în mare parte însă filmul a fost un eşec din punct de vedere comercial, Kubrick fiind în viitor stânjenit de el considerându-l rezultatul muncii unui amator. A refuzat ca filmul să fie arătat la diferite retrospective şi a făcut tot posibilul ca Fear and Desire să fie scos din circulaţie. Cel puţin o copie a peliculei a rămas în mâinile unui colecţionar, filmul apărând ulterior pe casete video şi DVD-uri.

Mariajul lui Kubrick cu Toba Metz s-a încheiat în timpul realizării lui Fear and Desire. Kubrick şi-a întâlnit cea de-a doua nevastă , dansatoarea Austriacă Ruth Sobotka, în 1952. Au locuit împreună în The East Village din 1952 până la căsătoria ce a avut loc pe 15 ianuarie 1955. S-au mutat la Hollywood în acea vară , Sobotka având o scurtă apariţie în următorul film al lui Kubrick Killer's Kiss (1954). Ca şi Fear and Desire, Killer's Kiss este un film destul de scurt ce abia depăşeşte durata de o oră şi a avut succes comercial şi critic limitat . Filmul spune povestea unui tânăr boxeor de categorie grea aflat la sfârşitul carierei care devine implicat în crima organizată.

Alex Singer l-a introdus pe Kubrick unui tânăr producător numit James B. Harris, cei doi devenind prieteni apropiaţi. Parteneriatul Harris-Kubrick Productions va finanţa următoarele trei filme ale lui Kubrick. Cei doi au cumpărat drepturile unui roman de Lionel White numit Clean Break, pe care Kubrick şi coscenaristul Jim Thompson l-au transformat într-o poveste despre un jaf la un hipodrom încheiat în mod tragic. Avându-l în distribuţie pe Sterling Hayden, The Killing va fi primul film al lui Kubrick filmat cu o echipă de profesionişti, incluzând aici şi actorii. Rezultatul a fost un film neobişnuit pentru cinematografia Americană a anilor 1950 în sensul că întâmplările din film nu se petrec în ordine cronologică iar finalul producţiei este unul trist . Se poate spune că pelicula a urmat convenţiile filmului noir, atât în subiect cât şi în imagine. Acest gen de producţii atinseseră apogeul în anii 1940; oricum The Killing este privit astăzi ca unul dintre cele mai bune filme ale genului noir. Filmul nu a fost un succes financiar dar a avut parte de recenzii pozitive.

Admiraţia pentru The Killing a adus Harris-Kubrik Productions în atenţia companiei Metro-Goldwyn-Mayer, studiourile oferindu-le celor doi o colecţie impresionantă de subiecte din care să-şi poată alege următorul proiect. Între timp, Kubrick a colaborat şi cu Calder Willingham la o adaptare după romanul Austriac The Burning Secret. Deşi Kubrick era foarte entuziast în legătură cu acest proiect, în final nu s-a realizat nimic.

Următorul film al lui Kubrick, Paths of Glory este plasat în timpul Primului Război Mondial şi este bazat pe romanul cu acelaşi nume al lui Humphrey Cobb din 1935. Filmul spune povestea armatei franceze, care primeşte o misiune imposibilă din partea superiorilor. Cum misiune eşuează, trei soldaţi nevinovaţi sunt acuzaţi de laşitate. Kirk Douglas interpretează rolul Colonelului Dax , cel care încearcă să împiedice execuţia celor trei. Pelicula nu a avut un foarte mare succes comercial dar a fost foarte apreciat în rândul criticilor, Kubrick fiind acum recunoscut ca un important tânăr regizor. Steven Spielberg a declarat că Paths of Glory este unul din filmele sale preferate.

În timpul producţiei la Paths of Glory în München, Kubrick a întâlnit-o pe tânăra actriţă Germană Christiane Harlan. Cei doi s-au căsătorit în 1958 după ce Kubrick a divorţat de a doua sa nevată, Ruth Sobotka în 1957. Au rămas împreună până la moarte lui Kubrick în 1999. În timpul mariajului cu Kubrick, Christiane s-a concentrat asupra carierei de pictoriţă. Cuplul a avut doi copii, Anya şi Vivian dar şi pe Katharina fiica Christianei din relaţia anterioară a aceteia cu actorul German Werner Bruhns. Fratele Christianei, Jan Harlan a fost producătorul executiv al lui Kubrick începând din 1975.

Anii 1960: Spartacus , Lolita , Dr. Strangelove şi 2001
La reîntoarcerea în Statele Unite, Kubrick a lucrat pentru şase luni la filmul One Eyed Jacks (1961) cu Marlon Brando în rolul principal. Între cei doi au apărut diferite neînţelegeri, iar Brando l-a concediat pe Kubrick, alegând să regizeze chiar el filmul. Kubrick a mai lucrat la o serie de scenarii până când Kirk Douglas l-a rugat să regizeze epicul Spartacus (1960) după ce Anthony Mann, regizorul iniţial al peliculei a fost concediat cu două săptămâni înainte de începerea filmărilor.

Bazat pe povestea adevărată a sclavilor romani care pornesc o revoltă, Spartacus a fost un film dificil de realizat, între Kubrick şi Douglas iscându-se diferite neînţelegeri. Prietenia pe care cei doi o dezvoltaseră odată cu Paths of Glory a fost distrusă de experienţa realizării acestui film. După ani şi ani, Douglas îl numea pe Kubrick ca "un rahat talentat".

În ciuda problemelor de pe platourile de filmare, Spartacus a fost un mare succes critic şi comercial, Kubrick fiind recunoscut acum ca un mare regizor.

Spartacus este singurul film al lui Stanley Kubrick la care acesta nu a contribuit deloc la scenariu, producţie sau casting fiind în mare parte proiectul lui Kirk Douglas.

Spartacus a câştigat 4 Premii Oscar, unul dintre ele fiind adjudecat de Peter Ustinov pentru rolul vânzătorului de sclavi, Batiatus. Ustinov este singurul actor care a câştigat un Oscar sub regia lui Stanley Kubrick.

În 1962 Kubrick s-a mutat în Anglia pentru a filma Lolita şi va locui acolo pentru tot restul vieţii . Iniţial Kubrick trebuia să rămână în Anglia pentru a filma Dr. Strangelove întrucât Peter Sellers nu putea părăsi ţara din cauza procesului de divorţ în care era implicat . De abia după Lolita şi Dr. Strangelove Kubrick se va hotărî să rămână definitiv în Anglia .

Lolita a fost primul film controversat al lui Kubrick. Cartea romancierului Rusoamerican Vladimir Nabokov, spunea povestea unei aventuri între un adult pe nume Humbert Humbert (James Mason) şi fiica vitregă a cestuia în vârstă de doisprezece ani . Romanul era deja celebru pentru obscenitatea sa . Kubrick l-a rugat pe Nabokov să-şi adapteze chiar el romanul pentru ecran iar Nabokov a realizat un scenariu de 400 de pagini, redus ulterior la 200. Varianta finală a scenariului a fost realizată chiar de către Kubrick, Nabokov estimând că doar 20% din scenariul scris de el a fost folosit pentru film. Scenariul original scris de Nabokov a fost publicat mai târziu sub numele de Lolita: A Screenplay.

Lolita a fost primul din cele două filme la care Kubrick a lucrat cu actorul Britanic de comedie Peter Sellers, al dolilea fiind Dr. Strangelove (1964). Rolul lui Sellers este cel al lui Clare Quilty, un al doilea bărbat mai în vârstă necunoscut lui Humbert, ce are şi el relaţii cu Lolita.

Părerile criticilor au fost împărţite la lansarea filmului; în timp ce mulţi l-au lăudat pentru subiectul îndrăzneţ, alţii au fost surprinşi de lipsa de intimitate dintre Lolita şi Humbert. Filmul a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat, iar Sue Lyon care a interpretat rolul Lolitei a câştigat un Glob de Aur pentru cea mai bună nou venită în lumea filmului.

Criticul de film Gene Youngblood susţine că, stilistic, Lolita este un film de tranziţie pentru Kubrick "făcând trecerea de la un cinema naturalist...la suprarealismul filmelor viitoare" .

Următorul film al lui Kubrick, Dr. Strangelove (1964) a devenit un film cult fiind astăzi considerat un clasic. Roger Ebert a scris că este cel mai bun film satiră făcut vreodată. Scenariul, bazat pe romanul Red Alert al fostului locotenent Peter George, a fost scris de Kubrick şi George la el contribuind şi autorul American de satire, Terry Southern. Red Alert este o poveste serioasă despre izbucnirea accidentală a războiului atomic însă Kubrick a considerat atât de absurde motivele ce au dus la izbucnirea războiului atomic încât Dr. Strangelove a devenit o comedie macabră.

Subiectul filmului are în centru atacul nuclear American asupra Uniuni Sovietice, iniţiat de Generalul F.A.S.U. Jack D. Ripper (Sterling Hayden; numele personajului fiind o referire la Jack The Ripper (Jack Spintecătorul)) fără vreo autorizaţie oficială.

Peter Sellers, care jucase un rol mic dar important în Lolita, fusese angajat să interpreteze patru roluri în Dr. Strangeove.

2010-03-15T01:16:00.000-07:00

Helena Bonham Carter (born 26 May 1966) is an English actress. Bonham Carter made her film debut in the K. M. Peyton film, A Pattern of Roses, before appearing in her first leading role in Lady Jane. She is best known for her portrayals of Lucy Honeychurch in the film A Room with a View, Marla Singer in the film Fight Club, Bellatrix Lestrange in the Harry Potter film series, her Oscar-nominated performance as Kate Croy in The Wings of the Dove, her Golden Globe-nominated performance as Mrs. Lovett in Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street, as well as her other collaborations with Tim Burton, her domestic partner since 2001. Bonham Carter played the villainous Red Queen, alongside notable actors such as Johnny Depp, Alan Rickman, Anne Hathaway, and Christopher Lee, in Burton's 2010 film, Alice in Wonderland, and Enid Blyton in an adaptation of her life entitled Enid.

Early life and family background
Bonham Carter was born in Golders Green, London. Her mother, Elena (née Propper de Callejón), is a psychotherapist. Her father, Raymond Bonham Carter, was a merchant banker and the alternate UK director representing the Bank of England at the International Monetary Fund in Washington, D.C. during the 1960s; he came from a famous British political family, being the son of English Liberal politician Sir Maurice Bonham Carter and renowned politician and orator Violet Bonham Carter, whose father was the Prime Minister of the United Kingdom, H. H. Asquith (1908–1916). Helena Bonham Carter's maternal grandfather, Eduardo Propper de Callejón, was of half Spanish and half Jewish ancestry, and served as a diplomat and former Minister-Counsellor at the Spanish Embassy in Washington, D.C. Bonham Carter's Jewish maternal grandmother, Hélène Fould-Springer, was the daughter of Baron Eugène Fould-Springer (a French-born banker), and Marie Cecile Von Springer (whose father was the industrialist Baron Gustav Springer). Hélène Fould-Springer's sister was the French philanthropist Liliane de Rothschild (1916–2003), the wife of Baron Élie de Rothschild, and her other sister, Therese Fould-Springer, was the mother of British writer David Pryce-Jones.

Bonham Carter has two brothers, Edward and Thomas, and is a distant cousin of fellow actor Crispin Bonham-Carter, who played Mr. Bingley in the 1995 BBC production of Pride and Prejudice, and politician Jane Bonham Carter. Bonham Carter is also distantly related to Admiral Stuart Bonham Carter, Ian Fleming, author of the James Bond novels (through marriage), pioneering English nurse Florence Nightingale, and is the grand-niece of Anthony Asquith, legendary English director of such classics as Carrington VC and The Importance of Being Earnest. Bonham Carter was educated at the South Hampstead High School, a girls' independent school in Hampstead, London and later at Westminster School, a co-educational independent school near the Palace of Westminster. Bonham Carter was denied admission to King's College, Cambridge University, not because of her grades or her test scores, but because school officials were afraid that she would leave mid-term to pursue her acting career. Because of Cambridge's rejection, Bonham Carter decided to concentrate fully on acting.

When Bonham Carter was just five, her mother had a serious nervous breakdown, from which it took her three years to recover. Upon her recovery, her experience in therapy led her to become a psychotherapist herself — Bonham Carter now pays her to read her scripts and deliver her opinion of the characters' psychological motivations. Five years after her mother's recovery, there was a more terrible familial blow. While holidaying in Greece, her father went deaf in one ear. He was diagnosed with acoustic neuroma, and a routine operation was carried out to remove the benign tumour. It went badly wrong. After 9 hours in surgery, Raymond, only 50 years of age, had a stroke that left him half-paralysed and confined to a wheelchair. With her two older brothers (both now bankers) at college, Bonham Carter was left to help her mother cope. She would later study her father's movements and mannerisms for her role in The Theory of Flight.

Career
Bonham Carter did not receive any formal training in acting. In 1979, she won a national writing contest and used the money to pay for her entry into the actors directory Spotlight. She made her professional acting début at the age of 16, in a television commercial. She also had a part in a minor TV film A Pattern of Roses.

Her first starring film role was as Lady Jane Grey in Lady Jane (1986) which had mixed reviews. The story reflected the troubled life of England's nine-days' Queen from her troubled adolescence and arranged marriage to her ill-fated accession and subsequent execution. Her breakthrough role was Lucy Honeychurch in A Room with a View which was filmed after Lady Jane, but released beforehand. Bonham Carter also appeared in episodes of Miami Vice as Don Johnson's love interest during the 1986–87 season and then, in 1987, opposite Dirk Bogarde in The Vision. Bonham Carter auditioned for the role of Nancy Spungen in Sid and Nancy, however she lost out to Chloe Webb, and turned down the role of Bess McNeill in Breaking the Waves due to the sexual content. The role went to Emily Watson, who was nominated for an Academy Award for the role.

These early films led to her to being typecast as a "corset queen", and "English rose," playing pre- and early 20th century characters, particularly in Merchant-Ivory films. She played Olivia in Trevor Nunn's film version of Twelfth Night in 1996. She has since expanded her range,[8] with her more recent films being Fight Club, Wallace & Gromit: The Curse of the Were-Rabbit, and Tim Burton's Charlie and the Chocolate Factory, Corpse Bride, Big Fish and Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street.

Bonham Carter speaks French fluently, starring in a 1996 French film Portraits chinois. In August 2001, she was featured in Maxim. She played her second Queen of England when she was cast as Anne Boleyn in the ITV1 mini-series Henry VIII; however her role was restricted, as she was pregnant with her first child at the time of filming. Bonham Carter was a member of the 2006 Cannes Film Festival jury that unanimously selected The Wind That Shakes the Barley as best film.

Bonham Carter played Bellatrix Lestrange in 2007's Harry Potter and the Order of the Phoenix and 2009's Harry Potter and the Half-Blood Prince. She will reprise the character in the film adaptations of Harry Potter and the Deathly Hallows. Bonham Carter received positive reviews as Lestrange, described as a "shining but underused talent". She then played Mrs. Lovett, Sweeney Todd's (Johnny Depp) amorous accomplice in the film adaptation of Stephen Sondheim's Broadway musical, Sweeney Todd, the Demon Barber of Fleet Street. The film was released on 21 December 2007 in the US and 25 January 2008 in the UK. Directed by Tim Burton, Bonham Carter received a nomination for the Golden Globe for Best Actress for her performance. She won the Best Actress award in the 2007 Evening Standard British Film Awards for her performances in Sweeney Todd and Conversations With Other Women, along with another Best Actress award at the 2009 Empire Awards. Bonham Carter also appeared in the fourth Terminator film entitled Terminator Salvation, playing a small but pivotal role.

In May 2006, Bonham Carter launched her own fashion line, "The Pantaloonies", with swimwear designer Samantha Sage. Their first collection, called Bloomin' Bloomers, is a Victorian style selection of camisoles, mop caps and bloomers. The duo are now working on Pantaloonies customized jeans which Bonham Carter describes as "a kind of scrapbook on the bum".

Bonham Carter joined the cast of partner Tim Burton's 2010 film, Alice in Wonderland as the The Red Queen. Bonham Carter appears alongside Johnny Depp, Anne Hathaway, Christopher Lee and Alan Rickman. Bonham Carter's role consists of two merged roles, The Queen of Hearts, and The Red Queen. In early 2009, Bonham Carter was named one of The Times newspaper's top 10 British Actresses of all-time. Bonham Carter appeared on the list with fellow actresses Julie Andrews, Helen Mirren, Judi Dench and Audrey Hepburn.

Bonham Carter signed to play author Enid Blyton in the BBC Four television biopic, Enid. It is the first depiction of Blyton's life on the screen, and Bonham Carter stars with Matthew Macfadyen and Denis Lawson.

Personal life

Tim Burton, Bonham Carter's domestic partner, and father to her childrenBonham Carter was in a relationship with actor Kenneth Branagh (with whom she appeared in Mary Shelley's Frankenstein and The Theory of Flight), from 1994 to the summer of 1999. In 2001, she began her current relationship with director Tim Burton whom she met while filming Planet of the Apes. Burton has taken to casting Bonham Carter in his movies, including Big Fish, Corpse Bride, Charlie and the Chocolate Factory, Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street, and Alice in Wonderland. They live in Belsize Park, London, in neighbouring houses with a connecting doorway because they felt they could not live in the same residence.

They purchased the house when she became pregnant with the couple's first child, son Billy Raymond Burton, who was born on 4 October 2003. The couple maintains a close relationship with actor Johnny Depp, who appears in many of Burton's films. Depp is Billy Ray's godfather, accepting the role after Burton persuaded Bonham Carter to ask him. At age 41, she gave birth to her second child, a daughter named Nell Burton, on 15 December 2007 in Central London. She says she named her daughter Nell after all the "Helens" in her family lineage.

In August 2008, when four of her relatives were killed in a safari bus crash in South Africa, she was given indefinite leave from filming Terminator Salvation, and returned later to complete filming.

In 2008, Bonham Carter and Burton put their American apartments up for sale. The apartments are in the Greenwich Village area, in New York City. The couple sold them for a collective $8.75 million. In early October 2008, it was released that Bonham Carter had become a patron of the charity Action Duchenne, the national charity established to support parents and sufferers of Duchenne Muscular Dystrophy. Bonham Carter released the statement:

"As a patron of Action Duchenne, I would like to urge as many people as possible to find out about the work of the charity and the devastating effects of Duchenne Muscular Dystrophy. Treatments and a cure seem tantalisingly close but they will not appear without further support and funding. Please join Action Duchenne in helping to make muscle wasting history.

In December 2008, Bonham Carter lent her voice to an MTV domestic violence public service announcement, reciting a passage about love from the First Epistle to the Corinthians. The 60-second commercial features a dysfunctional couple in a domestic environment. No dialogue is heard — only accompanying music and Bonham Carter's voice. Bonham Carter recorded her vocal in a single take for the ad, which aired on 2 December 2008. The ad will air across MTV in the UK and across Europe as part of MTV's Staying Alive campaign. MTV will also make the ad available online and is considering running it in cinemas.

In early 2009, Bonham Carter joined fellow Hollywood A-listers Ewan McGregor, Kate Winslet, Liam Neeson, Helen Mirren and others in leaving the imprint of her lips on a card and signing it. The kiss prints, which are featured in the window of Newcastle’s famous Fenwick store, will now be auctioned off for charity.

2010-03-15T01:12:00.000-07:00

Timothy William Burton (n. 25 august, 1958) este un regizor american. Se poate mândri cu unicitatea filmelor sale. Un cinefil recunoaşte după primul impact vizual un film semnat Tim Burton, iar în momentul în care îl vede pe Jonny Depp se convinge că filmul vizionat este al regizorului american. Mai ales în ultimii ani, Burton a lucrat aproape exclusiv cu actorul Depp ca dovezi stau cele mai recente filme ale regizotului, este vorba despre "Charlie şi fabrica de ciocolată" şi "Sweeney Todd: Barbierul diabolic din Fleet Street". Cei doi reprezintă cuplul cinematografic perfect, sinergia între actorul Depp şi regizorul Burton este absolută. Burton are personajul, iar Depp talentul de a-l întruchipa. Stilul întunecat se completează prin prestaţia de excepţie a actorului mai mult de atât fizionomia sa reflectă parcă fiecare personaj al lui Burton. Fie că e vorba despre Edward cel mai sensibil ciudat (an uncommonly gentle man), Ed Wood, Ichabod Crane, Sweeney Todd sau Willy Wonka, toţi reprezintă nişte personaje de excepeţie, date la o parte de societate, neînţelese şi pasionate de artă. Personajele caută absolutul în domeniul lor oricare ar fi acesta. Oarecum personajele apar toate în oglinda lui Burton. Regizorul a avut o adolescentă grea fiind un tanar foarte dificil. Retras în camera sa viziona filme horror, a dezvoltat o pasiune îndeosebi pentru actorul Vincent Price, căruia i-a dedicat în cele din urmă filmul de animaţie, "Vincent" (1982). De asemenea, Fire creativă, copilul Burton era pasionat de desen. Filmul “Edward Maini-de –foarfece” este inspirat dintr-un desen realizat de Burton în adolescenţă, personajul aşternut pe hârtie, Edward este regizorul în sine, un om foarte talentat şi sensibil, însă neînţeles de cei din jurul său.

Desi considerat de multi ca fiind un regizor netalentat după o lungă perioadă petrecută fără succes la casa de producţie "Disney", în anul 1985, la începutul carierei sale, a realizat filmul “Marea aventură a lui Pee-Wee” folosindu-se de un buget total de 7 milioane dolari, încasările au fost însă de peste 40 de milioane de dolari.

Pentru a ilustra stilul aparte a lui Tim Burton în ceea ce priveste regia, decorul, costumele şi personajele am ales trei filme icon al regizorului: “Edward Mâini-de-foarfece” , “Big Fish” şi “Charlie şi fabrica de ciocolată”.

"Edward Mâini-de-foarfece"

"Edward Mâini-de-foarfece" De menţionat este că foarte multe filme ale lui Burton au o voce povestitoare. Cineva introduce mereu publicul în cadrul magic al poveştii redate. Cadrul de poveste nu este singurul element fabulos în filmele sale. Fantasticul este prezent şi de obicei filmul conţine o morală sau chiar explică unele fenomene, cum este cazul filmului “Edward Mâin-de-foarfece”. Burton explică apariţia zăpezii în oraşul unde ia naştere opera unui inventator bătrân. Băiatul creat de nebunul bătrân rămâne nefinalizat, iar în locul mâinilor acesta are doua foarfece. Odată ajuns în societatea meschină, unde oamenii nu îi pot accepta felul, acesta reuşeşte să îi impresioneze prin sculpturile sale. Băiatul devine emblema oraşului şi toată lumea profită de talentul său. La cea mai mică greşeală este alungat din oraş iar acesta se refugiază în casa inventatorului. Pe vărful unui deal, Edward o sculptează de acum pentru eternitate in gheaţă pe iubita lui “pământeană” şi astfel apare ninsoarea in suburbiile unui oraş american. Costumul lui Edward este unic, este de fapt pielea lui. Un costum din piele neagră. Are părul zbârlit şi are faţa plină de tăieturi. Chiar dacă înfăţişeara sa este întunecată, Edward este în fond un persoanaj extrem de inocent şi naiv. Tinde spre iubire deşi nu o cunoaşte. Nu cunoaşte nici răul din lume şi nici oamenii făţarnici. Întregul decor este fabulos, spectatorul are impresia că vizionează un basm, însă conotaţiile şi simbolurile din pelicula lui Burton transformă produsul finit într-un cod al vieţii. Învăţămintele extrase din lumea magică sunt pe cât se poate de valabile şi aplicabile în lumea reală. Elementul gotic prezent în pelicula lui Burton este întunecat dar atrage prin inocenţă la fel ca şi personajul care este regizorul insuşi. Edward est Tim, cel care nu este înţeles de societate şi se izolează de aceasta pentru că altfel distruge totul îm jurul lui.

“Big Fish”

“Big Fish” este primul film care părăseşte culorile închise şi atmosfera devine mai vioaie prin imagini de poveste. Burton ne prezintă un adevrăat basm folosindu-se de personaje fabuloase precum: uriaşi, pitici, sirene, siameze, circari, clovni şi multe alte personaje stranii. Din nou însă straniul devine simpatic şi foarte real. Mesajul filmului este nu altul decât viaţa monotonă lipsită de vraja basmelor privită metaforic. Conotaţiile din film sunt nesfârşite. Evan Mcgregor joacă rolul principal întruchipându-l pe Edward Bloom, un om care de-a lungul întregii sale vieţi căuta pasiunea şi poveştile închipuite. Pe patul de moarte acesta îşi relatează încă o dată povestea vieţii, care nu este deloc una ordinară, cel puţin nu în imaginaţia sa. Un Basm în toată putearea cuvântului, colorat şi plin de magie, la baza căruia stă cel mai pur sentiment, dragostea. Burton redă anii ’50 din SUA, într-un cadru, însă care nu a existat niciodată. “Viaţa privită ca o metaforă” acesta este motto-ul personajului principal. Este prima dată când Tim Burton nu colaborează cu Jonny Depp, însă regizorul rezervă pentru Depp roluri care presupun personaje psihotice. Creaţiile lui Burton nu sunt nişte nebuni care se dezlănţuie în societate ci nişte fiinţe dedicate pasiunii lor, nişte caractere puternice şi colorate chiar dacă poartă costume de culori închise şi un machiaj macabru. Tocmai aceste două extreme atrag fascinaţia publicului. Personajele au o înfăţişare sumbră şi un caracter omenos, plin de calităţi excepţionale la care mulţi doar aspiră. Burton înfăşoară personajele sale într-un giulgiu care ascunde nişte fiinţe deosebite. “Big Fish” reprezintă trecerea regizorului de la gotic la culoare, dar atinge apogeul prin “Charlie şi fabrica de ciocolată”, film în care colaborează din nou cu Jonny Depp.

“Charlie şi fabrica de ciocolată” Pigment, gust şi cadre unice, toate acestea sunt conglomerate într-o nouă poveste relatată în maniera tipică a regizorului. Experimentul original de a contopi culoarea excesivă cu o doză mare de psihoză a confirmat talentul regizoral al lui Tim Burton. Willy Wonka (Jonny Depp) este copilul traumatizat înca din copilărie de tatăl stomatolog. Acesta îi interzice ciocolata. La maturitate, băieţelul îşi deschide propria fabrică de ciocolată, însă în momentul falimentului acesta se izolează în imensa fabrică. Willy realizează cu ajutorul unor fiinţe minuscule aduse din junglă o adevărată lume a bomboanelor şi a ciocolatei. Filmul este un nous basm şi conţine din nou un mesaj puternic transmis de regizor. Acum Burton vizează diferite categorii şi tipologii umane reprezentate de cinci copii care sunt invitaţi în fabrica lui Willy Wonka. Personajul interpretat de Jonny Depp aduce la lumină încă o dată "ciudatul", un amestec de macabru-colorat. Grimasele psihotice şi comportamentul ciudat desăvârşesc un nou personaj unic al regizorului. Controversat şi extraordinar prin tot ceea ce atinge, Burton este poate singurul regizor care îşi atinge scopul fără realizarea unor drame. Poveştile sale vizează o masă foarte largă de oameni. Opera sa este o necesitate pentru cinematografia americană datorită tocmai faptului că altul ca Burton nu există, iar filmele lui stranii şi mereu actuale marchează intreaga istorie conematografică americană.

Jonny Depp despre Burton în cartea "Burton on Burton" (Citat extras din prefaţa cărţii în limba engleză) "I have never seen someone so obviously out of place fit right in this way(...) He is to me a true genius and I wouldn't use that word with too manz people, believe me. You can't label what he does. It's not magic, because that would imply some sort of trickery. It's not just skill, because that seems like it's learned. What he has is a very special gift that we don't see every day. It's not enough to call him a film maker."